Inimă rănită. Caut supraviețuitor

S-a întâmplat ca bătaia inimii tale să fie ca bătaia unui gong într-o liniște deplină?

Să-ți crape măruntaiele cu fiecare pulsație, ritmat, ca un ciocan care distruge cu duduituri violente cel mai frumos pictat perete dintr-o casă? De acasă. Pentru că asta erai pentru mine. Acum te simt străin. Dar inima-mi încă te caută. O aud, însă îi spun să tacă. Pentru că doare.

Ți-ai tras vreodată tricoul și să-ți privești pieptul întrebându-te dacă nu cumva vei găsi un torace despicat în două? Ca jumătățile unui măr, rupte și desfăcute de pe cotor... 

Și să dai peste o inimă sfâșiată de vie, chinuindu-se să bată la fel ca înainte?

O inimă cu o rană adâncă și vie. Mai vie ca tine...

Să pășești pe stradă robotic, privind în gol? Cu impresia că inima ta e sfârtecată de un cuțit care stă înfipt acolo, nemișcat. Iar cu fiecare pas înainte, sângerezi tot mai rece...

Iar inima ta se detașează de tine. De dezlipește de propriul trup și se eliberează singură. 

Se transformă în celulă autonomă și-ți arată cu un rânjet rugător un carton cu mesajul:

Inimă rănită. Caut supraviețuitor! 

Și trec peste tine zile, luni, ani, iar apoi îți dai seama că i-ai răspuns afirmativ cerșetoarei. Că ai depășit orice. Se spune că ”Ce nu te doboară te face mai puternic”. Exact așa este! 

Pentru că din muritor, devii supraviețuitor. Dintr-o inimă rănită, îți iei una intactă înapoi. 

Be a survivor!