Creaţii proprii

Dorul de ieri

Ia-mă de mână şi zi-mi c-ai să vii,
Minte-mă că lângă mine-ai să fii,
Promite-mi c-am să mă bucur de mângâieri
Şi n-am să mai răscolesc prin tăceri
Care mă asurzesc,umilitoare
Când dorul doare.

Eu îmi promit c-ai să vii,
Mă mint c-ai să fii,
Îmi zic c-am să mă bucur de mângâieri
Şi n-am să mai ascult tăceri
De ieri.
 
Hoinar

Zac în noroi speranţe de ieri,
Iubiri,rătăciri,vicii,plăceri.
Ai rămas TU şi un sine murdar
De care fugi iar şi iar.

Ţi-ai închistat trecutul gol,comun,
Într-o lume de lut,pe un oarecare drum
Rece şi umed,sentimentul rătăcirii
În acel infinit labirint al iubirii.

Revedere

Îmi cobori în suflet ca o lacrimă pe un obraz încins

Şi îmi eşti mai aproape cu suflul tău de gheaţă.

Îmi pare că de-un veac în braţe te-am cuprins,

Când tu abia acum mi-ai apărut în faţă.

Ochii tăi, carte de mult citită filă cu filă,

Îmi spun din nou poveştile de-odinioară,

Surâd nevinovaţi, dar îmi inspiră milă.

Sărman îndrăgostit, te revăd astă-seară!

Predare

Himeric farul nopţii trupul mi l-a cerut,

Eu, doar într-o secundă, pe genunchi am căzut.

Cearcăne de cărbune răsar sub ochii mei sticloşi-

O, demoni, cât sunteţi de frumoşi!

Vraja neputinţei deja mă-ncătuşează.

Numai strigătul meu încă mai vibrează,

Căci liniştea Maleficului s-a instalat de mult,

Iar mie, rob al răului, îmi place s-o ascult.