5 motive să fii sincer(ă)

Sinceritatea e preferabilă, dar trebuie să recunoaștem că astăzi minciuna i-a cam luat locul. Pentru unii este mai simplu aşa. Doar că minciuna doare mai tare şi mai mult. Ca o rană deschisă. Sinceritatea, în schimb, doare ca o înțepătură.
Oricum, te întrebi dacă merită să fii sincer/ă?
Poate că da. Iată de ce!

 1. Poți lega relații de calitate.
 Se spune că o relație durabilă de orice fel se bazează pe anumite valori precum încrederea sau sinceritatea. Şi aşa este! Dacă preferi ca cineva să te mintă frumos, te vei sătura să înghiți gogoși. Iar dacă cineva te minte frumos nu poate să aibă tocmai intenții bune.
2. Oamenii sinceri sunt oameni de încredere.
Şi astfel realizezi că îl preferi pe omul ăla care te numeşte degajat "prea grasă" sau "prea zgârcit", decât pe cel care îți spune minciuni pe care nici tu şi nici el nu le credeţi. Pentru că ştii că oricând îl vei întreba , îți va spune ceva ce crede sută la sută. Şi vei avea încredere să apelezi la omul ăsta, poate uneori dureros de direct.
 3. Sinceritatea este un duş rece.
 Dacă cel de lângă tine spune lucrurilor pe nume, oricum ar fi ele, s-ar putea să percepi adevărul lui ca pe un duş rece. Doare o secundă, dar te schimbă în bine. În fond, scopul e adesea pozitiv, iar intenția la fel. Dacă îţi spune că eşti prea gras/ă, este pentru că te va ambiționa să slăbeşti.
 4. Nu mai memorezi povești, ci vorbeşti adevăruri.
Iar dacă vei fi tu cel care preferă să spună adevărul, nu vei mai trece prin momente de genul "Stai! Trebuie să-mi amintesc ce am mințit". Este mult mai uşor să ții pasul cu cineva într-un dialog sincer. Nu uita: minciuna are picioare scurte!
 5. Îți arăți adevăratele sentimente.
 Sau poate eşti sincer tocmai ca să termini un dialog sau chiar să închei o relație. Nu trebuie să te fâstâceşti încercând să găsești cuvintele potrivite pentru asta. Ele nu există. Cuvintele trebuie numai alese cu grijă, dar nu modelate pentru a distorsiona adevărul. Poți să-i spui că-ți displace compania lui/atitudinea ei etc., numai să ai grijă cum o spui. Iar aşa ai fost sincer şi cu tine, dar şi cu cel de lângă tine.


Şi dacă te-ai hotărât să fii cât mai sincer, ai luat o decizie înţeleaptă. Iar dacă ţi-ai spus că nu o poți face sută la sută, e natural. Cumva sinceritatea este o stare interioară, mai degrabă decât calitatea unei vorbe.


Citatul zilei: "Sinceritatea este mai întâi o stare interioară și abia apoi o calitate a vorbelor tale".

Oamenii curajoși sunt cei care încearcă

Uneori mergi pe drumul pe care l-ai ales, dar alteori pur și simplu drumul te alege pe tine.


Poate nu există momentul potrivit, ci doar omul potrivit. Da! Tu ești omul perfect pentru ceva sau cineva exact în acest moment. Iar singurul moment potrivit este prezentul. Pentru că e în mâinile tale.

Nu îți fie frică de eșec! Nu te teme de cei care îți pun piedică! (Uneori poți fi chiar tu însuți acela). Nu te teme să cazi! Dacă nu am cădea, nu am avea de unde să ne ridicăm.
Comportă-te ca un yoyo: când ajungi jos, gândește-te că e locul de unde poți face saltul. Gândește-te că îți trebuie curajul și încrederea să vii sus. Și le ai. Fiindcă oamenii curajoși sunt cei care încearcă, nu neapărat cei ce reușesc.


Viața e un drum în zig-zag pe care fiecare dintre noi îl parcurge. Niciodată singur.


Fie îți este alături o ființă dragă, ținându-te strâns și protector de braț. Fie porți cu tine haina sau parfumul cuiva. Ori umbra îți rămâne unicul tovarăș de drum. Gândul. O amintire frumoasă. Nu contează!


Dar tu, călător speriat, nu ești niciodată singur.


Poate te-ai mințit de multe ori că ai curajul să te abați pe o cărare lăturalnică, întunecată. Și tot ce ți-ai dorit era o inimă care să bată la unison cu a ta. A fost acolo? Ei bine, poate inima ta a fost singura pe care ai putut s-o asculți...


Sunt momente în viață când vrei să pari lup, dar ajungi un lup care toarce ca o pisică.


Prea blând ca să poți rupe, înșfăca, distruge. Prea dornic de afecțiune. Prea sensibil. Și știi de ce? Pentru că ești om. Pentru că e normal să te temi. E în regulă să te simți singur.


Citatul zilei: " Oamenii curajoși sunt cei care încearcă, nu cei ce reușesc."

Cine sunt

Cine sunt?

Sunt ceea ce văd când am ochii închiși.
Un ghemotoc de sentimente care își fac de cap înăuntrul meu, pe care nu le pot controla, care te-au ales pe tine şi mi-au arătat ce înseamnă iubirea.


O grămadă de gânduri care îmi țin mintea ocupată, ca pe o cameră locuită intens, niciodată goală. Tot felul de preocupări, întrebări sau păreri care fac obiectul meditaţiei mele.

O credință puternică în eternitate şi destin.


O imagine, un obiect sau doar o iluzie...


Sunt un pic din oamenii pe care îi iubesc. Mă hrănesc fie cu optimismul lor, fie cu înţelepciunea. Alteori le gust nebunia sau le fur spiritul visător.

Sunt povestitorul propriei vieți. Un scenarist neinstruit, poate un intrus în propriul film.

Un străin pe o tablă de joc unde mai am numai o viață, o singură șansă să învăț regulile jocului și să îl câştig.

Nişte speranțe prăfuite şi alte câteva împlinite.
Nişte ani trăiţi şi alții pe care îi aştept.
Marea dragoste a cuiva.
Un nume pe buzele unui îndrăgostit anonim.
Părintele unui viitor copil.
Inspirația cuiva.
Duşmanul cuiva.
O urmă pe un drum deja bătătorit de alții la fel.
Un om.
O viață.
La fel.
Dar unic.


Citatul zilei: "Sunt un pic din oamenii pe care îi iubesc".

Jurnal de maturitate

Pentru prima dată m-am privit diferit în oglindă.


Nu m-am mai gândit la cum îmi stă părul sau ce mică imperfecțiune am pe față, ci pentru prima dată am privit spre mine. M-am întrebat:"Cine ești?". Mi-ar fi plăcut să știu să-mi răspund, dar eram un prizonier încătușat al propriei personalități. Încă mă dezvolt. Încă mă schimb. Cine sunt EU? Nu știu.


Un dialog mut cu sinele. Clasicul moment când privești oglinda de parcă îți arată un necunoscut. E timpul să faci cunoștință cu tine. Bucățelele din imaginea ta s-au reunit în sfârșit.


Și iată-te! Cine ești?




Ai trecut prin schimbări, ai pendulat între a fi om bun sau rău, ai fost dezamăgit, ai iubit, ai iertat, ai auzit poveștile celorlalți și acum e vremea să o scrii pe a ta. Propria ta poveste. Și care ai vrea să fie scenariul sinelui descoperit acum, la maturitate? Ai da "Acum-ul" pentru un "Atunci"? Pentru acel viitor în care speri să câștigi o identitate clară, să te șlefuiești ca un diamant? Îndrăznești să muști cuvintele, să sfărâmi ceasul încât timpul să nu mai conteze, și să-ți dedici acel "totdeauna"?


Visezi să te schimbi. Crezi că ești altul. Vrei să dai foc măștilor și să le arăți celorlalți cine ești tu? Vrei să-ți arăți ție? Vrei să înțelegi cum te-ai format? Vrei să-ți modelezi sinele ca pe o sculptură din lut: cu grijă, strategic, blând și în același timp fără loc de greșeală? Statueta odată modelată e gata să se întărească și să treacă prin viață fără să se spargă. Vrei să fii tu și să nu-i lași pe ceilalți să spargă ceea ce ai construit?


Vrei să crezi fără limite?


Vrei să iubești fără măsură și reguli?


Vrei să scoți zâmbete din lacrimi?


Atunci fii TU și dă-ți voie să fii exact ceea ce îți dorești să fii!
Acordă-ți clipele de care ai nevoie, găsește oamenii de care ai nevoie, motivul de a trăi, calitatea ta unică și, pe scurt, mediul și cartea pe care să scrii scenariul acela. Fii cel mai bun actor în filmul tău! Fii o inspirație! Fii tu!
Și așa ajungi la momentul pe care îl numești cu stângăcie "maturitate". Începi temător. Nu mai ceri nimic de la viitor, ci muncești pentru a-l face cum vrei tu. Înțelegi oamenii și pe tine. Înțelegi iubirea și rolul ei. Alegi iubirea și rolul tău.


Vei fi un muritor, dar un visător nemuritor.
Un iubitor incurabil.
Liber și fericit.
Pentru că asta ai decis să fii și nu mai vrei să te răzgândești. Ai ales cu maturitate cum să modelezi statueta de lut și nu o mai poți sparge. Dar nici nu vrei.
Ai avut în sfârșit curaj să spui:
" Cred că ăsta sunt! Cu bune, cu rele, un om imperfect în lumea perfectă pe care am creat-o după bunul plac și o iubesc cu adevărat. Am înțeles cine sunt și mă voi lupta să păzesc statueta de lut. Voi lupta să fiu și să rămân cine îmi doresc să fiu. Voi crede în mine și în oameni. Pentru că viața nu are parametri, personaje sau momente clare.
Eu sunt unitatea de măsură (Întreb "cine trăiește?", nu "cât trăiește?").
Eu sunt personajul (eroul).
Eu sunt momentul (clipa de acum și cea de atunci, în care îmi pun speranțele, și pe mine cu ele).




Pentru prima dată m-am privit în oglindă și mi-am spus că maturitatea nu e un moment, ci o stare. Fericirea de a fi înțeles cine sunt și cine vreau să fiu, disponibilitatea de a mă schimba, timpul meu PENTRU MINE.
Pentru prima dată m-am privit în oglindă și am simțit cine sunt. Încântată de cunoștință!


Către mine, cu respect.

Citatul zilei:  E timpul să faci cunoștință cu tine.