Mama mea nu s-a străduit niciodată să îmi explice ce înseamnă „a fi femeie”, dar cred din tot sufletul că mi-a transmis valorile esențiale pe care le înglobează acest concept. Cel mai mult îmi place și apreciez că m-a învățat să fiu independentă. M-a învățat să îmi doresc asta.
Dar nu în măsura în care să ajung să cred că eu nu am nevoie de un bărbat lângă mine. Din contră: mie îmi trebuie un adevărat BĂRBAT lângă mine. Și am noroc că l-am întâlnit.
Ideea e că nu sunt de acord cu femeile care spun că sunt independente și se descurcă singure. Poți fi independentă și cu un bărbat lângă tine. Mă dezgustă sincer atitudinea și gândirea. Eu am fost crescută să cred că dacă îmi doresc o mașină, muncesc și mi-o cumpăr. Nu trebuie să întâlnesc un bărbat care să o aibă.
Dacă privești un bărbat și consideri că îți merită atenția pentru ceasul pe care îl poartă, parfumul cu care este dat sau telefonul pe care îl ține în mână, este trist. Poate să fie vorba despre un ceas Audemars Piguet, parfum de la Tom Ford sau ultimul model de Iphone. Dacă așa îți câștigă atenția, prețul e cam mic. Nu uita că în momentul în care te apropii până în punctul maxim de o persoană, aceasta nu mai are nimic, doar un suflet. Iar eu nu am văzut niciodată un suflet îmbrăcat. Nu am văzut niciodată un suflet ascuns după fond de ten de la MAC sau ochelari de la Ray Ban.
Dezbracă omul și găsește-i sufletul! Acolo se ascunde tot ce cauți.
