Dragostea înseamnă sincronizare

Adevărata dragoste nu se raportează foarte mult la timp. Se spune chiar că ar fi veșnică. Nu este, dar ne place s-o credem așa... În iubire nu există momentul potrivit, ci doar momentul în care soarta vă aduce împreună. Și e treaba voastră să faceți din acel moment unul ”potrivit”, potrivit pentru voi și relația voastră. Locul ăla nu e ”locul potrivit”, ci alineatul de unde începe povestea voastră. Așa că, dacă ai întâlnit deja marea dragoste, nu e că te-ai aflat la locul potrivit, în momentul potrivit, ci că ai fost un norocos și ai știut să lucrezi cu ceea ce ți s-a dat. Pe modelul ”Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă și în traistă”, până la un punct dragostea înseamnă inteligență și strategie, pentru că tu trebuie să știi să exploatezi într-un mod frumos ceea ce primești.

Ziceam că dragostea nu se raportează la timp, clipe precise și perfecte...

Ei bine, pe de altă parte, dragostea înseamnă sincronizare. Pentru că relațiile eșuate sunt acelea în care s-a iubit pe rând. Dacă tu l-ai iubit și el nu ți-a răspuns la fel sau invers, iar apoi și-a dat seama că te iubește când poate tu nu mai simțeai nimic... asta e! Iar dacă după toate astea se simte rănit, este victima propriilor incertitudini, și nu a iubirii pe care erai gata oricând să i-o oferi și să o lași să crească. Valabil și dacă tu ești victima. Totuși, nu vorbim aici nici despre victime și nici despre vinovați, ci despre persoane care iubesc a posteriori și persoane care au trecut mai departe.
Iubirea trebuie să se întâmple în același timp și de ambele părți în cantități serioase. Ajungem acum la intenții. Și ele trebuie să fie perpendiculare, ci nu paralele, că așa nu vă veți întâlni niciodată în același punct.

Și de-asta unele cupluri se împacă în timp, indiferent de probleme, pentru că se regăsesc pe aceeași lungime de undă și reușesc să (se) iubească sincer în același timp. Câtă vreme alții... alții poate nu iubesc deloc, și nu se vor regăsi niciodată nici cu cei pe care i-au avut în suflet, dar nici cu ei înșiși.