Trăiesc momente despre care știu că-mi va fi dor să le mai simt măcar o dată. Mă bucur de prezent și mă afund într-o stare de dor al unui viitor posibil, dar improbabil, un dor de ceea ce putea să mai fie, dar nu va mai fi.
Mă gândesc la momentele în care se întâmplă lucruri simple și știu că-mi vor lipsi cândva...
Mă uit cum tatăl meu îmi cumpără biscuiți ”din ăia buni” când vin acasă și știu că-mi va fi dor de micul răsfăț al simplității când el nu va mai face asta, când voi fi eu la casa mea și va face asta pentru copiii mei, dar nu și pentru mine. Not anymore.
Melancolia prezentului se trăiește cu ochii deschiși. E o ancorare sută la sută adevărată în real și realitate. Pentru că simți prezentul, îl conștientizezi și îl înțelegi. Iar apoi știi că îți va fi dor de el.
Pentru că ai vrea să întinzi brațele și să prinzi în mâini acea clipă, iar apoi să o poți plasa în viitor când îți va fi dor de ea. Dar nu poți. Este ca și cum ai prinde în palme un fluture. Îi este dată o singură zi de viață, iar tu o curmi și pe aceea mult prea devreme. La fel cu bucuria prezentului. O vei distruge încercând să o conservi pentru mai târziu. Oricum este o sclipire de scurtă durată, așa că nu-i fura luciul cu propriile mâini! Bucură-te de prezent pentru că nu-l mai poți avea altă dată.
Un ”acum” va deveni un ”atunci”.
Atunci când ai zburat prima dată cu avionul.
Momentul în care te-ai îndrăgostit de cel din fața ta.
Când ai mers prima dată pe bicicletă.
Sau ziua în care mama ta a plâns la absolvire.
Păstrează ”acum”-urile ca pe niște semne ale ceea ce a fost prezent, viu, real și tangibil la un moment dat. Când se vor transforma în ”atunci”, vei ști că prezentul a contat și e irepetabil. Totuși, foarte rar vei conștientiza că e irepetabil, că nu îl poți recupera și că trebuie să-l savurezi pentru că e mai rapid decât viitorul.
Dacă prezentul și viitorul se află într-o cursă, alergând cot la cot, prezentul e în față. Viitorul e după el. Viitorul e mereu DUPĂ. Pendularea între a fi în urmă și a urma.
În fond, ce înseamnă melancolia prezentului? Dorul viitor față de momentul prezent.
Carpe diem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu