Viața este singurul loc în care pierderea de timp este un câștig. Ai pierdut ani pentru a aduna amintiri, sentimente și oameni frumoși în povestea ta. Este exact ca atunci când scrii o carte. Consumi cuvinte pentru a crea o întreagă poveste. Pierzi idei date pe un stilou, dar culegi personaje și emoții din ele.
Probabil ai spus ”pierd vremea” de multe ori.
Și poate chiar așa a fost, dacă făceai ceva complet neproductiv.
Însă ceea ce cred că nu ți-ai dat seama, este că uneori timpul pierdut devine un câștig. Un bun însușit în mod egoist pentru binele sinelui. Există clipele acelea așa-zis ”pierdute”, în care nu facem nimic. Fie că stăm la coadă la o patiserie sau călătorim cu trenul și ne uităm pe geam două-trei ore, zicem că acel timp a fost risipit aiurea.
Dar te-ai gândit vreodată că acela este timp pentru tine?
Poate singurul moment în care rămâi tu cu tine și îi vezi și pe ceilalți cu alți ochi?
Te-ai gândit că ar putea fi timpul tău de reflecție? Că poți să porți dialoguri cu tine?
Să uiți de gălăgia exterioară și să o asculți, în sfârșit, pe cea dinăuntrul tău?
Să vezi altceva în oamenii de lângă tine?
Să porți un ochi analitic și unul sensibil la ”interioare”, la ceea ce nu se vede?
Te-ai uitat vreodată la omul de lângă tine și să te gândești oare ce poveste ascunde? Oare ce te-ar face să îl consideri un erou necunoscut?
Te-ai uitat vreodată la tine și să-ți spui ”trebuie să vorbim”?
Ai timp!
Pentru asta există timpul acela pierdut...
Citatul zilei: Te-ai gândit că ar putea fi timpul tău de reflecție? Că poți să porți dialoguri cu tine?
Să uiți de gălăgia exterioară și să o asculți, în sfârșit, pe cea dinăuntrul tău?
