8 martie 2017

Mamei, de 8 martie

      Dragă mamă, 

Pariez că nu sunt copilul perfect și nici nu cred că am încercat vreodată să fiu, dar în universul tău se pare că am atins performanța. Ai avut mereu grijă să-mi amintești cât de bună sunt, cât de talentată, cât de multe reușite am avut când mie mi se părea că nu am făcut nimic demn de admirație. Asta am apreciat întotdeauna la tine. Ai știut să te bucuri cu sufletul pentru fiecare succes al meu, indiferent că erai lângă mine sau nu. M-ai susținut în orice decizie, indiferent dacă intuiția ți-a spus că poate fac un pas greșit. Iar dacă am greșit cu ceva, ai fost acolo să-mi explici de ce, să-mi ștergi lacrimile sau să-mi arăți că totul va fi bine. În realitate, nu ai putut mereu să fii lângă mine fizic, dar a contat nespus de mult prezența ta ca mamă, fie prin telefon, printr-un gest sau un mesaj lăsat pe Facebook în creierii dimineții. 

Ai crezut tot timpul că nu te pricepi la cuvinte, dar ce-ai spune dacă ți-aș zice că mereu ai avut cuvintele potrivite? 

De fiecare dată mi-ai spus ce am vrut să aud, ce aveam nevoie să știu sau ce trebuia să schimb. Nu am glumit când ți-am mărturisit că dacă reușesc să-mi educ copiii măcar pe jumătate la fel cum ai făcut-o tu, eu o să fiu fericită. Pentru că sunt mândră de cum ai reușit să mă crești și să îmi arăți ce e viața. 

Am avut o copilărie minunată, lipsită de griji, chiar dacă problemele erau multe. Ai știut întotdeauna să îmi ascunzi aspectele negative. Apreciez că nu m-ai pedepsit niciodată, pentru că așa am învățat că faptele mele au consecințe. Sunt de părere că omul trebuie să dea singur cu capul de zidurile care-i apar în cale ca să le dărâme, pentru că nu va fi nimeni acolo cu dalta să le spargă pentru el. Am învățat asta de la tine. Și nu este singurul lucru... De la tine am mai învățat o lecție extraordinar de prețioasă: să fiu puternică. De la tine am învățat să ies pe ușă zâmbind, cu capul sus, chiar dacă am plâns sau am râs înainte. Iar asta mi se pare cea mai prețioasă valoare morală pe care mi-ai transmis-o. Mi-ai arătat că oamenii pot fi buni, dar și foarte răi, numai că într-o anumită măsură putem alege noi să le vedem părțile frumoase. 

Îmi amintesc de nopțile când nu dormeai pentru că aveam febră, iar a doua zi trebuia să fii la muncă, îmi amintesc când ai plecat prima oară în străinătate doar ca să-mi fie mie mai bine și cât de greu a fost, dar nu pot să uit nici când ai venit cu mine la București ca să dau admitere la facultatea în care credeam sau Crăciunul din 2015, pe care l-am petrecut împreună. Da, este adevărat că timpul și contextul ne-au îndepărtat: ești la câteva mii de kilometri distanță și nu ne-am mai văzut de multă vreme. La fel de adevărat este că poate îmi amintesc prea rar să te sun și uneori se adună zile întregi în care nu vorbim. Vestea bună este că sufletul meu este încă la fel de aproape de al tău și așa va fi mereu.

Nu îți spun „mama” pentru că ești femeia care mi-a dat viață. Ești mult mai mult de atât. 
Ești cea care m-a învățat să zâmbesc, mi-a oferit șansa să mă dezvolt ca om, cea care a avut mereu timp pentru mine. Ești cea care m-a învățat să iubesc sincer și intens. Ești aceea care s-a împărțit mereu între muncă și familie cum nu știu câți mai reușesc să o facă. Ești cea care gătește cele mai bune gogoși și paste cu sos alb și... de toate! Ești cea care îmi rupe sufletul dacă o văd plângând. Ești femeia care a reușit să evolueze mult și să schimbe oameni. Ești un adevărat exemplu pentru mine.

Nu contează că e 8 martie, contează că te iubesc enorm, iar astăzi am găsit din nou ocazia să ți-o spun.

La mulți ani, mama!

6 martie 2017

Scrisoare din viitor. Nicoleta de peste zece ani


(martie 2027)



„Nu ești singura care la 21 de ani își făcea griji pentru viitor și nu știa pe ce drum să meargă, ce indicatoare să urmeze, left or wright? wrong or right? Nu ești singura care pe atunci credea că viața poate deveni foarte complicată și apoi avea să afle că se poate și mai greu. În același timp, nu ești singura care și-a păstrat optimismul și cu el a trecut peste toate. Ideea este ca din fiecare eșec să faci începutul unui nou moment de succes. Sau... cum ești tu și zici că nimic nu e întâmplător, pur și simplu să nu vezi evenimentele descurajatoare ca pe niște eșecuri. 

Poate nu ai știut să-ți calculezi timpul sau nu te-a interesat să o faci, dar te anunț eu că ceva ani mai târziu ai pus totul la punct: ai învățat că orice clipă contează, că o secundă poate face diferența și că te poți organiza, dar viața te va surprinde în contiuare. Niciodată nu ți-a plăcut să faci planuri pentru că întotdeauna te-ai gândit că destinul ți le poate schimba și, ce-i drept, așa a fost mereu. E ca atunci când marți e cald și spui că miercuri mergi la plajă, că doar vremea nu se poate schimba prea mult de pe o zi pe alta. Iar miercuri, când te trezești gata de plecare, dai perdeaua la o parte și vezi pe geam că plouă torențial. În privința asta, ai gândit bine și înțelept, nu am ce să-ți reproșez. Vei vedea că tocmai deciziile și întâmplările neașteptate sau din ultima secundă îți vor decide multe dintre acțiunile și emoțiile viitoare. 

Ar mai fi ceva... Știu că pe 6 martie, în 2017, îi spuneai colegei de cameră că ai scris pe blog cândva așa: Sunt o visătoare, dar știți ceva? Vă rog să nu mă treziți. Și apoi te întrebai dacă e vremea să te trezești de fapt, să fii altfel. După, ți-ai amintit că citisei la un moment dat un citat cu mesaj puternic, cum că somnul și visul sunt modalitățile noastre de a face față realității. Și-atunci ți-ai zis că dacă acesta este felul tău, vei păstra spiritul. Dar între timp, te vei responsabiliza tot mai mult.

Nu-ți voi spune dacă ai un job bun, pentru că știi că dacă ți-l dorești din inimă și muncești pentru el, îl vei avea. Ți-ai luat timpul tău pentru a investi în carieră și ai luat decizii bune. Pentru că, în mintea ta, o decizie bună este aceea pe care nu o vei regreta. Și ai făcut ceea ce ți-ai dorit, iar regretele nu ar trebui să apară decât atunci când încerci să-i mulțumești pe alții. În fond, cât timp inima ta este satisfăcută, you did the right thing. 

Iar dacă tot am vorbit despre carieră, să-ți spun și despre viața personală. Mereu ai zis că vrei un om super lângă tine, care să iubească întrucâtva ce iubești și tu sau să te completeze și să-ți arate de ce e frumos invers. Că veți face și o nuntă o să fie doar un detaliu. Important este să știi că a apărut în viața ta și că ține de tine să îl păstrezi alături. Bineînțeles că ai și copii și ți-ai da sufletul pentru ei. Pentru că întotdeauna ai iubit copiii, dar ai tăi sunt îngeri. Așa știai de la mama, care acum are aproape 60 de ani, că în familia ta trebuie să crezi cel mai mult și să investești tot ce ai mai bun. Ai urmat-o și a contat enorm.

Ți-a spus la un moment dat diriginta ta din liceu că de multe ori te vei mai cunoaște pe tine. Și așa este. Vei vedea asta în timp. 

La 21 de ani ai învățat despre tine că ai o inimă al naibii de sensibilă, dar fizic și mental ești foarte puternică. Ai învățat că poți renunța la ceea ce îți face rău. Că poți încerca ceva nou și inedit. Că nu datorezi niciodată explicații în legătură cu cine ești; cine va vrea să te cunoască cu adevărat va fi acolo să te descopere. Că oamenii care investesc timp și atenție câștigă suflete, iar cei care investesc doar bani se aleg cu aparențe. Că dacă ai de oferit trebuie să știi și cui îi oferi. Ai învățat că ai voie să greșești și puțini sunt aceia în măsură să-ți atragă atenția. Că e în regulă în fiecare zi să o iei de la capăt.”

Cu drag, 
Nicoleta la 31 de ani.