Rămâi!

Mai rămâi! Mi-ai fost alături atâția ani și poate nu am știut să te prețuiesc.

Acum că trebuie să pleci trag de tine și aș vrea să-ți împrumut clipe, dacă aș putea. Ți-aș da clipe din viața mea fără să ți le cer înapoi. Ce sens mai are acum gratuitatea? Bunăvoința?

Tu trebuie să pleci. Îmi zâmbești confirmându-mi că mă iubești. Apoi dispari.

Nu ți-am spus, dar îmi va fi dor de tine.

Nu am recunoscut, dar am nevoie de tine.

Nu știu, dar voi ști ce ai însemnat pentru mine. Abia acum...

Ți-am citit scenariul vieții literă cu literă, dar nu am prevăzut sfârșitul. Speram la un final deschis. Unul în care să nu aflu ce se întâmplă cu personajele, cu destinele lor, dar să știu că ele există și le voi putea modela sau vom putea modela împreună această regie. Dar nu sunt eu omul de la montaj. Altcineva ține cârmele vieții tale și se pare că a hotărât să-ți dea drumul. 

O fi eliberare? O fi moarte? O fi dispariție? 

Nu știu. 

Vreau doar să rămâi!

Text inspirat din melodia ”Afire love” a lui Ed Sheeran. (fictiv)

Citatul zilei: Ți-am citit scenariul vieții literă cu literă, dar nu am prevăzut sfârșitul.

Mâinile tale

Se zice că mereu mâinile spun o poveste. Peste ani, fiecare cută sau venă are o istorie a sa.

Fiecare părticică înseamnă ceva: un efort, o muncă grea...

Le privesc pe ale tale, le ating din când în când și simt asprimea pielii, ușor uscată și puțin ridată. Ne comparăm în minte. E ca o convenție tacită, sau cel puțin știm amândouă că asta facem(ne comparăm). Îmi spui, din priviri, că sunt tânără, că am pielea fină, că am mâini de copil. Eu, de altfel, îți mulțumesc - privindu-te- pentru eforturile care ne-au adus aici. Fiecare rufă spălată la mână, fiecare vas clătit cu atenție, fiecare mângâiere își are acum drumul trasat pe trupul tău. Fiecare au însemnat ceva și te-au marcat. Fiecare a lăsat amprente pe tine și vor lăsa și pe mine.

Dar acum, la vârsta mea, le privesc cu mândrie și recunoștință pe ale tale. Sunt rare momentele în care ți-am mulțumit într-un dialog îndelung pentru ceea ce ai făcut pentru mine.

Dar văd asta. Simt asta.

Nu pot să nu conștientizez câte ai făcut pentru mine. Îți mulțumesc din suflet.

Sper ca într-o zi să îmi privesc și eu copiii în ochi, iar ei să-și imagineze povestea mea.

Îți anting mâinile și ascult povești. Mâinile tale îmi descriu o viață. A ta, mamă.

Mulțumesc!

Te iubesc.

-Articol dedicat mamei-

Citatul zilei: Sper ca într-o zi să îmi privesc și eu copiii în ochi, iar ei să-și imagineze povestea mea.

Voi ați găsit acea persoană?

Ți-am promis că voi scrie despre tine și iată că asta fac acum. Ai ales să păstrezi anonimatul și îți voi respecta cerința. Oricum, aici mă adresez unei lumi întregi, deci nu contează numele despre care vorbesc, ci omul. 

În dialog cu tine am pățit ceva ce nu am crezut că mi se va întâmpla vreodată: am reușit să îți povestesc lucruri pe care nu le expun cu ușurință, am avut încredere să îți vorbesc despre ciudățeniile mele și să știu că nu ți se vor părea ciudate. Dar știi de ce? Pentru că, îți mărturisesc acum, întotdeauna mi s-a părut că ești o persoană suficient de ciudată încât ceea ce fac/zic eu să nu mai pară ciudat. (P.S: Vezi postarea în care am zis că îmi plac oamenii ciudați). Am folosit de prea multe ori cuvântul ăsta și nu asta este ideea...

Ideea este că ești o persoană cu care am putut mereu să discut și mă bucur că Dumnezeu aduce în viața mea oameni care iubesc ceea ce iubesc și eu, oameni care scriu-la fel ca mine, oameni care au curajul să se avânte în a gândi și a rosti cugetări filosofice fără reținere. În fața ta am avut puterea să spun în ce cred și să simt că nu vei râde. 

Este un sentiment... unic.

Poate ți se pare straniu că scriu asta, dar vreau să știi că oameni ca tine sunt acele motorașe care ne ajută să ne exprimăm. Sunt puține persoane acelea cu care putem discuta despre cele mai adânci frământări, despre vise și idealuri, despre sentimente sau idei ieșite din comun. Ei bine, tu ești acea persoană. Una dintre acele persoane lângă care am reușit să mă exprim și pe care o apreciez nespus pentru că ”mi-a făcut asta”.

Mulțumesc!

Citatul zilei: În fața ta am avut puterea să spun în ce cred și să simt că nu vei râde. 

Haină rece.Suflet cald

E frig afară, așadar am decis să vorbesc despre iarna din noi. Sau... de pe noi.
Iată un arhetip modern: omul cu haină rece și suflet cald.
Cu ambalaj rigid și conținut prețios.
Omul care plânge numai în interior.
Omul care nu știe decât să fie puternic. (aparent)
Omul care nu plânge niciodată. (aparent)
Omul care dacă privește ceva emoționant, nu schițează vreun gest.
Dacă este îmbrățișat, nu face mereu la fel.
Dacă i se spune ”Te iubesc!”, se ferește să repete cele două cuvinte.
Omul care pare a fi de piatră.
Dar care...
are o cascadă de sentimente în interior.
ascunde o mulțime de gânduri profunde.
suferă mult și vorbește puțin.
adună tot ce simte și pune acest mănunchi de trăiri numai în suflet.
Le ține pentru el și le digeră singur.
Aparențele înșală! De cele mai multe ori, o haină rece îmbracă un suflet cald.

Citatul zilei: Aparențele înșală!