Când ți-e dor...

Ce faci când ți-e dor?

Când te gândești la un om care s-a așezat atât de bine în mintea ta încât nu-l poți scoate de acolo nici dacă-ți scuturi capul ca pe un covor prăfuit? Dar nu-l poți da afară, asta pentru că nici nu vrei.

Când auzi acea melodie care vă leagă? Ai vrea să o oprești și totuși nu. Iar asta pentru că ți-a adus o parte din cel drag alături.

Când ai tot ce vrei, dar nimic din ce-ți trebuie, fără acel om?

Când lipsa lui sau a ei doare și nu se vindecă nici cu cel mai puternic antibiotic?

Când numai dacă privești cerul îl/o simți aproape pentru că doar asta vă mai unește acum. Priviți același cer și vă aruncați speranțele în aceeași stea căzătoare.

Când vezi zâmbete, dar pe-al tău l-ai uitat, pentru că a rămas la el/ea?

Când simulezi fericirea, dar ea le aparține numai altora?

Când ai sufletul gol pentru că el/ea a plecat?

Când orice sau oricum ar fi fost, ai vrea doar să mai fie?

Ai vrea să mai împarți același aer cu persoana aceea, să împărțiți clipe și să împărtășiți secrete. 

Taina de a fi doi.

Când ți-e dor...

Citatul zilei: Numai dacă privești cerul îl/o simți aproape pentru că doar asta vă mai unește acum.

M-am pierdut.Dă-mi-mă înapoi!

M-am pierdut. Natură, dă-mi-mă înapoi!

Ai lăsat un suflet complet străin într-un trup de mult cunoscut, o pasăre liberă într-o colivie închisă cu lacăt. Eu nu mă recunosc. Inima îmi e rece cum nu a mai fost până acum, pustie, ca o vietate care tânjește după apă în deșert. Inima nu mă mai ascultă. Zici că m-a părăsit. Cumva a prins aripi și a zburat. Mi-e frig. E frig în mine, în omul ăsta străin care își face veacul în mine.

”Pleacă! Ce cauți aici?”

”Dar tu?”

”Pe mine.”

Aș vrea să simt din nou că simt. Să știu că am inima mea care bate a viu. Să am un suflet  alb sau negru, curat sau pătat, dar al meu. Un om cunoscut în interiorul meu. Un sine ”nestrăin”.

Aș vrea să îmi aud din nou inima cum bate, aerul cum intră și iese din doi plămâni vii, să culeg iarăși lacrimi și zâmbete de pe chipul meu, acum plat. 

Aș vrea să nu fiu o statuie. Să prind din nou viață și să-mi recapăt fericirea deplină.

Aș vrea să pot să mă strig și să am certitudinea că mă aud. ”Răspunde-mi, eu! Ești aici?”

Aș vrea să fiu. Să fiu din nou. Din nou eu.

Dă-mi-mă înapoi!

Citatul zilei: Aș vrea să simt din nou că simt.

Nu este niciodată prea târziu să fii cine ai fi putut fi. George Eliot - See more at: http://oanamuntean.ro/20-de-citate-despre-iubirea-si-acceptarea-de-sine/#sthash.xUMttfXW.dpuf

Nu este niciodată prea târziu să fii cine ai fi putut fi. George Eliot - See more at: http://oanamuntean.ro/20-de-citate-despre-iubirea-si-acceptarea-de-sine/#sthash.xUMttfXW.dpuf

Nu este niciodată prea târziu să fii cine ai fi putut fi. George Eliot - See more at: http://oanamuntean.ro/20-de-citate-despre-iubirea-si-acceptarea-de-sine/#sthash.xUMttfXW.dpuf

Nu este niciodată prea târziu să fii cine ai fi putut fi. George Eliot - See more at: http://oanamuntean.ro/20-de-citate-despre-iubirea-si-acceptarea-de-sine/#sthash.xUMttfXW.dpuf

Nu este niciodată prea târziu să fii cine ai fi putut fi. George Eliot - See more at: http://oanamuntean.ro/20-de-citate-despre-iubirea-si-acceptarea-de-sine/#sthash.xUMttfXW.dpuf

Nu este niciodată prea târziu să fii cine ai fi putut fi. George Eliot - See more at: http://oanamuntean.ro/20-de-citate-despre-iubirea-si-acceptarea-de-sine/#sthash.xUMttfXW.dpuf

Nu este niciodată prea târziu să fii cine ai fi putut fi. George Eliot - See more at: http://oanamuntean.ro/20-de-citate-despre-iubirea-si-acceptarea-de-sine/#sthash.xUMttfXW.dpuf

Viața se termină pentru a ști că o avem.Carpe diem!

Avem viața și este una singură. Are un început mereu inedit, dar și un final. Din păcate... 

Sau ar trebui să spun ”din fericire”? De ce? Păi fiindcă viața se termină pentru ca noi să realizăm că o avem, mă gândesc... 

Murim pentru a ști că am trăit. Trăim pentru a ne bucura de oameni și de dragostea lor. Ca să exploatăm aceste două dimensiuni ale universului cumva micuț și limitat în care trăim există un final. 

Așază-te confortabil pe scaun, inspiră adânc și bucură-te de un moment de profundă meditație!

Închipuie-ți: dacă ai mai avea trei vieți de trăit sau o viață pământeană infinită, ce ai face în viața pe care o trăiești ACUM? Eu cred că am fi extraordinar de pasivi, plați, ”goi”. 

Ți-ai spune că nu te chinui acum să muncești pentru a avea propria casă, ci în viața următoare vei avea propria locuință, pentru a hoinări acum. Ți-ai zice că nu are sens să faci vreun efort, când poți să stai, fiindcă nu depinzi de timp, doar mai ai enșpe vieți. Ți-ai promite că viața următoare o trăiești, dar pe asta vrei s-o dormi. Ți-ai impune o rutină de om singur, avid de binele personal și cumva inconștient de prezența celorlalți, cu pretenția că te vei hrăni cu iubire ”data viitoare”. 

Viața finită te învață să nu aștepți. Te învață că timpul se scurge în sensul invers al parcursului tău, parcă împotriva ta. Te învață că trebuie să prețuiești clipele și oamenii. Că ce ai e al tău ACUM și AICI. Că poți pierde, dar lupți pentru a câștiga. Că nu te poți încrede în ”data viitoare”. Că uneori ”mai târziu” nu mai există.

Viața se termină pentru a ști că o avem.Carpe diem!

Citatul zilei: Carpe diem!-Horatius