Omul acesta poți fi chiar tu

Salut tuturor!

Sunt multe persoane pe care le-aș trage de mânecă și cărora le-aș spune cu drag și cât pot eu de sincer că sunt interesante. Totuși, nu o fac. Dar dacă te regăsești cel puțin în proporție de 80% în cuvintele pe care urmează să le citești, poți considera că ai câștigat respectul meu.

Ei bine, întotdeauna am considerat că este o diferență uriașă între 

a fi interesant  

și

a se crede interesant.

Contrastul dintre cele două categorii de persoane creează atâtea și atâtea dezechilibre.

Dar... să revenim.

În primul rând, un om interesant este acela care nu se ferește să fie el însuși. Pe lângă asta, trebuie să aibă mereu ceva de spus sau ceva în minte (pentru că nu suntem toți vorbăreți). 

Omul interesant este cel care nu simte că e nevoit să înjure pentru a se face auzit. Nu crede că poveștile altora sunt motive de râs, pentru că o știe prea bine pe a lui. Nu privește iubirea ca pe o slăbiciune și ura ca pe un must-have. Nu exagerează pentru a fi observat.

Are grijă ce și când spune în funcție de situație. Își expune latura ciudată și o face parte din farmecul personal(Îmi plac oamenii ciudați). Plânge dacă simte să o facă și se abține dacă vrea să lovească; 

e un model de conștiență și autocontrol. Nu se lasă înșelat de aparențe și încearcă să cunoască dintr-un unghi obiectiv, iar apoi devine selectiv. 

Da. E selectiv. Alege oamenii cu care petrece timpul și se lasă influențat de ei doar pentru că are încredere că a făcut o alegere bună. Timid sau nu, spune ce simte și ce crede. Vede mereu în lucrurile mici ceva valoros. Apreciază adevăratele valori (!!!). Nu vrea să fie popular, ci construiește cauze pentru care ceilalți ar vrea să-l cunoască. Nu folosește englezisme, ci mai întâi se asigură că își cunoaște limba maternă. Nu crede în lumea de pe Facebook, ci doar în cea reală.

Vrea mereu mai mult de la el și chiar de ar avea totul, ar vrea puțin mai mult de atât. Îi tratează pe toți în mod egal și știe să găsească binele în fiecare persoană cu care interacționează mai mult sau mai puțin. Încearcă să păstreze prieteniile prețioase, iar pe cele false, să le distrugă înainte să se nască pentru a nu suferi mai târziu. 

Și iar revenim la ideea că omul acesta interesant este selectiv. Știe ce îi place. Nu se schimbă pentru nimeni, ci doar datorită cuiva (numai când e o schimbare pozitivă). Nu vede un model sau măcar ceva plăcut ochiului în asistentele TV, amatoarele de botox sau adepții steroizilor.
Știe să râdă și să plângă și o face din inimă. 

Trăiește întâi cu sufletul și abia apoi fizic.

Este sensibil, fie că o arată sau nu (Personal, spun că e mai frumos și special să arătăm că avem și o latură sensibilă, însă-desigur- celor ce merită asta).
Îi respectă pe cei din jur și pe sine. Apreciază eforturile altora și face și el la rândul său eforturi pentru sine și pentru ceilalți. Își urmează instinctul, pasiunile și drumul în viață. Are imaginație. E creativ și original.
 E un om complex, dar nu complet.

Acum că am portetizat pur subiectiv omul interesant, aștept și părerea ta în secțiunea de comentarii.

Citatul zilei: Sunt multe persoane pe care le-aș trage de mânecă și cărora le-aș spune cu drag și cât pot eu de sincer că sunt interesante. 

Ascultă-te!

Când faci ceea ce îți dorești, nimic nu îți poate părea prea greu.
Obosești cu zâmbetul de buze, suferi cu zâmbetul pe buze și plângi cu el tot acolo.
Dar dacă nu e așa, ai prefera să te afunzi într-o lume în care nu vrei să trăiești, o lume căreia nu îi aparții și care nu te cere?
Învață să faci numai ceea ce te face fericit!
Când m-am înscris la facultate și am aflat că am fost admisă mi-am creat propriul proverb- dacă îl pot numi așa- în care încă cred și probabil nu voi înceta prea curând să o fac. ”Dacă aș fi avut mai multe vieți aș fi făcut în fiecare altceva pentru a-i mulțumi pe toți. Cum am una singură, ei bine, voi face ceea ce îmi doresc EU”, mi-am zis atunci. E o lecție pe care mi-am predat-o singură și pe care nu intenționez să v-o transmit vouă pe un ton didactic, ci vreau doar să vă amintesc să vă faceți temele, acum că ați trecut peste notițe o dată. Da! Se pare că uneori ceilalți știu mai bine decât noi, decât familia noastră sau decât Dumnezeu ce ni se potrivește mai bine. Ce oameni! Dar ce înzestrări nebănuite!
Tot în acest context am realizat că oamenii știu nemaipomenit de bine să dea sfaturi(desigur, sfaturi pe care ei la rândul lor nu au reușit să le urmeze). De ce acum ne condamnați pe noi și ne limitați universul?
 Lăsați-ne să greșim!
 Suntem oameni și nu ne desăvârșim până nu avem ocazia să călcăm strâmb. Știți cum se spune: cădem pentru a avea de unde să ne ridicăm. Dacă refuzați să faceți ceea ce simțiți cu pretenția că ”știu alții mai bine”, fiți siguri că vă înșelați amarnic. Eu cred că este mult mai important să ne ascultăm inima pentru a nu regreta mai târziu. Iar când lumea ne întrece așteptările, nu putem decât să fim cei mai fericiți și împliniți pentru că pe drumul corect, fie că dai de gropi, fie că descoperi scurtături, fie că e greu de parcurs, vei ajunge mereu la destinația corectă.
Închei discursul meu prin a vă ura ca tot ceea ce vi se întâmplă să fie ceea ce v-ați dorit să vi se întâmple.

Citatul zilei:  Lăsați-ne să greșim!

Niciodată să nu-i dai timpului timpul înapoi

Să nu-i dați timpului clipe înapoi! Le cere ca un cerșetor fals care are deja tot ce îi trebuie. 

Dă ceva și apoi cere. Să nu îi dați nimic!

Furați voi de la el! Furați zile, luni, ani și dați-i peste nas când vă veți bucura de ele. 

Luați-i un secol și scoateți-i limba copilărește când trimite Moartea să bată la ușa vieții voastre! 

Și ce? 

Trântiți-i ușa în nas! 

Strigați în gura mare că vreți să trăiți și că iubiți viața.

Îndrăgostiți-vă de viață cu fiecare zi mai mult și mai intens! Cred că e o dragoste sublimă pe care recunosc că nu am atins performanța de a o simți, însă încerc. Îmi iubesc viața exact așa cum este, numai că la aspectul acesta avem mereu de lucrat. Cred că e una dintre laturile pozitive ale narcisismului: iubirea pentru viața personală ca iubire pentru sine. Sublim!

Dar dacă ne iubim viața, haideți să vedem ce se întâmplă cu timpul. Păi l-am primit ca pe un cadou frumos ambalat pe care îl avem, dar îl întreținem sub răspunderea propriei persoane. Așa se face că oamenii grăbesc uneori, fără sens, acel final al vieții. Spun asta pentru că mi s-a întâmplat recent un mic incident care putea și chiar se sfârșește urât în multe dintre cazuri. M-am curentat la un întrerupător. Înainte de asta trecusem pe roșu la semafor, alergasem printre mașini în mers, toate doar pentru a scuti niște timp. Mă grăbeam să ajung undeva. Ideea e că în loc să scutesc acel timp, puteam (Doamne ferește!) să fac să nu mai existe timp, timpul meu... Ce vreau să spun este că oamenii greșesc când se grăbesc. ”Graba strică treaba” este un proverb cât se poate de adevărat. Și de ce ne grăbim? În fond, globul nu va înceta să se învârtă. Fie că trecem pe roșu, fie că alergăm pentru a ajunge mai repede într-un loc, fie că depășim cu mult viteza legală în trafic, riscăm foarte mult. 

Iar acum vin eu cu o întrebare: ”De ce?”.

Citatul zilei: Îndrăgostiți-vă de viață cu fiecare zi mai mult și mai intens! 

Nicoleta despre Nicoleta

     Nicoleta, o tânără de numai 18 ani, este în prezent studentă la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, în anul I. Studiază jurnalismul. Tânăra provine dintr-un oraș destul de mic, situat aproape de Mare, și anume Medgidia. Acolo a crescut într-o familie deloc numeroasă. Are o soră geamănă cu care a petrecut, până nu de mult, cea mai mare parte din timpul ei. Părinții celor două surori s-au dedicat mereu creșterii și educației lor.

     Proaspăta studentă s-a mutat, așadar, departe de casă, de orașul natal, de părinți... Locuiește în București și începe să fie independentă. Este cunoscută pentru plăcerea de a fi în față, de a se remarca prin munca sa. Declară că nu îi plac eșecurile, dar și când acestea apar, le transformă ea cumva în reușite. A învățat mult pentru a ajunge unde se află astăzi. În continuare urmează doar să învețe și mai mult.

     Când vorbim despre Nicoleta ne referim la o persoană și o personalitate complexă. Mai nimeni nu o cunoaște cu adevărat. Se gândește mult la ce este în jurul ei, dar vorbește puțin și preferă să observe ce se întâmplă decât să fie ea cea căreia i se întâmplă ceva. Zâmbește des. Când nu i se răspunde la fel devine puțin dezamăgită. Este, de asemenea, o persoană pozitivă. Iubește să scrie și face asta de multă vreme. Încă păstrează anonimatul. Îi place mult și muzica. Chiar a  luat cursuri de chitară o vreme în orașul ei, însă a renunțat. Chiar și așa, încă are chitara aceea nouă și ar vrea să știe să o folosească.

      A încetat să promită; acum vrea doar să facă, iar când va face, să se laude că a făcut. Are multe planuri și dorințe pe care nu le împărtășește cu ceilalți și revine des asupra lor. Visează cu ochii deschiși. Totuși, este rațională când simte că e nevoie. Alteori, adoptă atitudinea unui copil. Și iubește să fie copil. Face asta zilnic și pretinde că e modalitatea ei de a supraviețui lumii în care, susține ea, oamenii mari nu sunt atât de mari. Este destul de înaltă, dar nu i se întâmplă să fie confundată cu un adult. Are o greutate normală, dar mănâncă mult. Recent și-a schimbat regimul alimentar. Mănâncă mai sănătos, dar nu face suficientă mișcare, așa că ar putea să mai lucreze cu și la corpul ei. Fața ei, în schimb, este una mai puțin comună. I se zice că arată ca o franțuzoaică și îi place asta pentru că este pasionată de limba franceză. Are ochii căprui, mari, iar pe pleoape desenează migălos cu un contur de ochi lichid două linii curbate la capăt. A învățat să se considere frumoasă, deși ceilalți i-au spus-o și i-o spun în continuare. Acum însă vede și ea asta. Adesea încurajează oamenii să facă la fel: să creadă în ei și să își asculte întâi inima și abia apoi vocile uneori răuvoitoare ale cunoscuților. Are un blog personal unde transmite tot felul de astfel de mesaje cititorilor.

     Cum știți deja, poate este tăcută, dar are multe de spus.  Nu este timidă, dar este introvertită. Are conflicte rareori pentru că nu îi place să dea curs certurilor sau cuvintelor jignitoare. În plus, când se confruntă cu o problemă, tinde să caute soluții în loc să plângă sau să se plângă. Dar mai și plânge. Când se uită la filme emoționante sau orice alt tip de material video, ori ascultă melodii care transmit foarte mult, îi dau lacrimile. În afara acestui fapt, este o fire puternică și știe să facă diferența între lucrurile care contează și cele care nu înseamnă nimic.

     De obicei, se ferește de cuvinte mari. Crede cu greu în prietenie, loialitate și asumare. Pe de altă parte, crede în oameni și în ceea ce ne face pe toți umani: sentimentele. Apreciază ca cei din jur să fie ei înșiși sau sinceri cu sine, mai degrabă. Îi place să participe la dialoguri, dar de multe ori doar ascultă. Îi place să stea cu grupuri mari de oameni și să observe comportamente, grimase și gesturi tipice. Îi place să călătorească și să cunoască locuri și persoane. Socializează mai greu în condițiile în care este vorba de oameni noi și complet diferiți, însă este adaptabilă, ceea  ce o ajută. Referitor atât la obiecte, cât și la oameni, preferă calitatea și nu cantitatea.

     Acum că se află în București, tânăra studentă are multe lucruri de dovedit și s-a apucat deja de treabă. Are probleme cu timpul, îi este dificil să îl gestioneze, dar mereu își rezolvă treburile la timp(mai mult din bun simț, decât datorită abilităților de a calcula bine timpul necesar anumitor activități). Cum a făcut și în liceu, se implică în multe proiecte pe care nu știe dacă le va duce sau nu la bun sfârșit. Dar ,tot ca atunci, crede că va găsi ambiția necesară pentru a încheia cu succes tot ce a început. În ceea ce privește viitorul și viitoarea ei carieră, ambiția și curajul sunt două cuvinte care o caracterizează pe Nicoleta.

     În cele din urmă, tânăra pretinde că știe scopul pentru care se află în Capitală și că nu va pleca prea curând de aici, decât peste graniță în căutare de mai bine.

P.S.: Textul de mai sus constituie, de fapt, o temă pe care doamna profesoară Emilia Șercan ne-a dat-o la TR(Tehnici de redactare).Cerința spunea să facem o autocaracterizare la persoana a III-a, în maineră jurnalistică, informativă. 
Iată ce mi-a ieșit!

Citatul zilei: A încetat să promită; acum vrea doar să facă, iar când va face, să se laude că a făcut.

Viața este așa cum o faci tu să fie

     Da!Viața nu este nici urâtă,nici frumoasă. Este doar unică. Poartă amprenta ta pe actul ei de identitate și îți împrumută trăsăturile ca un hoț cu experiență. Oricât ai încerca să o faci frumoasă, dacă sufletul și mintea ta nu înclină decât spre urât, viața ta va fura urâtul acesta și îl va purta cu cea mai elegantă eșarfă a eșecului. Nu viața îți va explica de ce răul și binele sunt lucruri firești, se întâmplă succesiv și neapărat în ordinea asta. Tu trebuie să înțelegi de ce și să dai acestui circuit o notă de normalitate. Într-o fotografie postată de https://www.facebook.com/noussommesdespaysans am întâlnit o cugetare cum nu se poate mai adevărată, și anume: ”... taking a step backward after taking a step forward is not a disaster,it's more like a cha-cha.” The secret is to keep moving, zic eu. Așa că haideți să ne avântăm în acest dans și să ne încăpățânăm să pășim înainte după fiecare piedică!

     Odinioară eram o persoană mai pesimistă. Acum însă am înțeles că viața este una singură și trebuie să o trăim frumos, să ne bucurăm de ea, să facem din stropii de ploaie nu un motiv al vremii urâte, ci o gură mare de apă pentru setea naturii. Să facem din căzăturile noastre nu un motiv de durere, ci o oportunitate de a ne ridica. Să facem din certurile cu ceilalți nu un motiv de a îngropa o prietenie/iubire, ci o bucurie de a gusta împăcarea. Să facem din visele cele mai îndrăznețe realitate.

     Viața este așa cum o faci tu să fie pentru că viața chiar înseamnă alegeri. Așadar, asigură-te că faci alegerile potrivite pentru tine, cele care te fac fericit(ă). Nu știu dacă există destin sau nu. Uneori tind să cred că există și observ că viața mea are un traseu care nu putea fi altfel, de parcă viața mi-ar fi scrisă pe o carte pe care Dumnezeu o răsfoiește în fiecare zi. Alteori am impresia că stă în mâinile noastre puterea de a crea acest destin tocmai prin alegerile pe care le facem. Oricum ar fi, suntem datori să încercăm să ne facem viața frumoasă, să o apropiem de idealul la care sperăm.

Citatul zilei: Viața poartă amprenta ta pe actul ei de identitate și îți împrumută trăsăturile ca un hoț cu experiență.

The GOOD side of the EVIL

Îngeri și demoni.

Lumină și întuneric.

Bunătate și răutate.

Trăim prin contraste. Prin comparații și analogii. Prin a înlocui ceea ce a fost cu ceea ce este și a modifica ceea ce este cu ceea ce va fi. Scriu această postare pentru că am ajuns la o concluzie-zic eu- universal valabilă despre natura firii umane. Probabil că mulți filosofi au tratat problematica binelui și răului în raport cu omul, însă îndrăznesc să spun că nu am nevoie de o conștiință filosofică pentru a crede în concluzia la care am ajuns. Am înțeles că omul este și bun și rău. Le poate face pe amândouă în același timp, separat sau poate trece gradat de la un stadiu de conduită morală la celălalt.

Mi-am dat seama că același om este bun cu cei care merită, cei pe care îi iubește și rău, rece, respingător sau doar rezervat cu cei din jur. Ideea este că îmi pare că avem două măști. Pe cea de om bun o purtăm mai rar. Stă deoparte, se prăfuiește în cufărul emoțiilor și este scoasă la lumină rar, dintr-un soi de instinct declanșat exclusiv din rațiuni emoționale. Cea de om rău nu are neapărat atașate cornițe, injurii sau gânduri negative. Ea este doar imaginea unei vulnerabilități și a probabilității infinit mai mare de a deveni rău în fața unui străin. Aici încerc să spun că sunt șanse foarte mari să arătăm ușor, voluntar sau involuntar, o față rea către străini. În cele din urmă cred că sufletul nostru creează niște bariere care limitează emoțiile, reglând intensitatea lor în funcție de omul de lângă noi. Cred că răul s-a desprins din bine și nu invers. Cred că răul este o formă de supraviețuire a binelui în fața binelui. Când avem de-a face cu prea mult bine generăm rău. Prea mult bine duce la rău. De aceea, echilibrul se regăsește în asocierea binelui cu răul. Numai iubirea poate menține echilibrul balanței. Numai Ea poate face doi poli pozitivi să se atragă. În rest, prin natura sa, omul își dezvăluie partea rea pentru a o păstra pe cea bună și a o dedica celor cu care împarte binele și iubirea. Așadar, fiecare persoană poate fi și cel mai bun prieten, dar și cel mai aprig dușman. Cel mai sincer străin, dar și cea mai mincinoasă cunoștință. Cel mai implicat tovarăș de drum, dar și cel mai sceptic vameș. Cel mai bun OM, dar și cel mai rău. În continuare, OM.

Citatul zilei: Cred că răul s-a desprins din bine și nu invers. Cred că răul este o formă de supraviețuire a binelui în fața binelui.

La braț cu destinul

 Când păpușarul trage sforile potrivite după scenariul potrivit iese spectacolul perfect. Însă pentru asta trebuie sa îți iei de mână destinul și să vă luați bilete în primul rând la spectacolul vieții. Iar acesta nu este un spectacol de comedie, ci este unul trist si vesel, real și realist, dar în primul rând viu. Și dacă rețeta fericirii este atât de simplă, apucă-te de gătit! ACUM. În viața mea, păpușarul acela care plănuitește migălos spectacolul este Dumnezeu. Mă însoțește oriunde și ține ațele astfel încât mă face să cad mereu în picioare. Cum? Numai pisica poate face asta? Iată că pot și eu,și tu, și tu. Tot El creează  surprize. Recent, mi-a făcut o surpriză extraordinar de emoționantă. A adus un om special în viața mea, fapt de care aveam reală nevoie. Prima dată am urmărit acel om din fața televizorului și a calculatorului. Am văzut un material video care m-a făcut sa plâng și să realizez că schimbarea ESTE într-adevăr în mâinile noastre, ale fiecăruia în parte. Mi-am spus atunci că respectul și aprecierea nu sunt suficiente pentru un om ca acela. Am făcut din persoana respectivă un model. I-am scris pe blogul personal un comentariu în care am ținut să-i mulțumesc și să îi mărturisesc că ma inspiră. Am reușit astfel să mă bucur de idolul meu, pentru ca mai apoi Dumnezeu să îl aducă din nou în viața mea, la scurt timp, însă de data aceasta în realitate. Am avut deci onoarea să îmi privesc in ochi modelul: PAULA HERLO. Am fost la Cinemateca Eforie, unde a avut loc un masterclass susținut de Paula Herlo si găzduit de DocuArt. Am avut curs la Universitatea București, iar în timpul pauzei am intrat rapid pe Google Maps pentru a afla cum ajung la locație. Aveam curs până la 11, iar evenimentul începea- SURPRIZĂ!- la 11. Am început să alerg ușor, am trecut pe roșu si am întrebat în grabă un bărbat care este direcția corectă. Mulțumesc! În ritmul acesta am ajuns imediat la Cinematecă. Nu aș fi vrut sa întârzii și nu aș fi suportat să nu mă duc. Am salutat respirând greoi două doamne, una dintre acestea fiind Paula Herlo. Am văzut chipul acela puțin difuzat, dar mult stimat. M-am așezat in cel de-al doilea rând și am urmărit cu interes, entuziasm și o emoție teribilă un reportaj marca "România TE IUBESC", în premieră. Am avut fiori în tot corpul și am lăcrimat la început. Apoi, doar am zâmbit. Paula Herlo nu știe nici acum că fata emoționată din al doilea rând, îmbrăcată în sacou și zâmbitoare o consideră un model. Nu am avut curajul să-i mărturisesc atunci ce înseamnă dumneaei pentru mine ca jurnalist și apoi ca om. Nu o cunosc, însă imi este foarte clar că numai un om nobil schimbă atâtea vieți. De aceea, îi mulțumesc încă o dată Paulei Herlo pentru faptul că a apărut în viața mea. Eu știu scopul și știu foarte bine ce a schimbat. M-a determinat să înțeleg ce înseamnă mai presus de ambalaj lumea și jurnalismul, m-a făcut să iubesc mai mult meseria de care m-am îndrăgostit și pe care o voi urma cu drag. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru oamenii care îmi împodobesc destinul, iar acestor oameni, pentru că mă fac să mă simt OM. În continuare, voi merge la braț cu destinul pe drumul meu și voi aprecia personajele din spectacolul vieții mele pentru rolul pe care îl joacă.

P.S.: Cu această ocazie îi mulțumesc și Georgianei Mihalache, persoana care m-a anunțat de eveniment.

Citatul zilei:  Dacă rețeta fericirii este atât de simplă, apucă-te de gătit!