Trei,doi,unu:plec!

Curând te voi părăsi... 

Aşadar, a venit timpul să-ţi spun cât de mult te-am iubit. A venit momentul să-ţi declar că te iubesc şi să-ţi promit că voi continua să o fac. De ce?

Ai fost căminul meu. Mi-ai oferit protecţie şi o siguranţă de care încă mă bucur tocmai pentru că te cunosc atât de bine. Eşti tot, iar eu ştiu tot. Ţi-am dat amintirile mele şi le-ai păstrat în inima ta de-a lungul atâtor ani. Acum, ţi le las cu încredere şi cu mare drag. Ele ne vor lega pentru totdeauna. Prin tine am cunoscut oameni speciali pe care nu îi voi uita niciodată. Îţi mulţumesc pentru această oportunitate! Am admirat cum ai înfruntat ploi care te-au udat până la piele sau ninsori care te-au pus la pământ, pentru ca astăzi să pară că timpul nu a trecut (şi) peste tine. M-ai învăţat că după fiecare furtună mă pot ridica pentru a savura cel mai călduros răsărit de soare ca pe o cafea dulce şi fierbinte. Am împărţit emoţii şi întâmplări grozave la care m-ai lăsat să iau parte. Tu şi eu. Eu şi tu. Noi! 

Mi-ai fost tovarăş de drum. Mi-ai fost alături la fiecare plimbare, ca o parte din mine. Ai fost acel loc cunoscut în care pot merge cu ochii închişi. Ai fost acasă. 

Acum plec cu siguranţa că, oricând m-aş întoarce la tine, mă vei iubi la fel de mult. E reciproc.

Scump oraş natal, curând te voi părăsi...

Am să îţi găsesc umbra mereu lângă mine. Am să caut urmele paşilor tăi în locuri prin care nu ai călcat niciodată. Voi fi departe, dar voi căuta mereu o bucăţică din ceea ce ai fost tu, un fragment din acasă.

Pentru mine vei rămâne mereu acasă.

Citatul zilei: Am să caut urmele paşilor tăi în locuri prin care nu ai călcat niciodată.