E mai uşor să iubim decât să urâm

Mă intrigă cum oamenii se preocupă de (aşa-zişi) duşmani, în loc să se bucure de prieteni.

...cum ne atrag atenţia mai mult jignirile, decât complimentele.

...cum depărtăm persoanele care nu ne plac, în loc să le apropiem tot mai mult pe cele care ne plac.

...cum ne grăbim să vânăm defecte, în loc să recunoaştem calităţi.

...cum condamnăm, în loc să felicităm.

...cum ne iau ochii subiectele de cancan, în locul celor cu adevărat interesante.

...cum pierdem timp cu lucruri inutile, în locul celor cu adevărat productive.

...cum alegem să conştientizăm că urâm, în loc să dovedim că iubim.
E mai uşor să iubim decât să urâm!

Mi-aş dori să existe numai păreri bune şi critici constructive. Atât! Nu şi comentarii răutăcioase la adresa unor persoane pe care nu le cunoaştem deloc. E uşor să aruncăm cu noroi fără să ne uităm măcar unde. Se întâmplă adesea şi în mediul online. Atâtea păreri negative, dislike-uri sau, mai rău, injurii, nu vor duce la nimic bun. Oamenii care fac ceva cu drag nu merită decât apreciere şi încurajări. Nu îmi explic de ce există o mulţime de oameni care nu se pot abţine de la comentarii total ofensatoare. Eu, personal, dacă apreciez ceva o spun sau nu, iar dacă îmi displace un lucru, ţin asta pentru mine, dacă spunând-o nu fac decât să rănesc gratuit pe cineva. În fond, ce scop avem când facem lucruri care emană rău? ne fac rău nouă, dar şi celor cărora le sunt adresate.
Este greu să facem rău, dar şi mai greu să facem bine.
Totuşi, vreau să cred că e mai uşor să iubim decât să urâm.

Citatul zilei: Este greu să facem rău, dar şi mai greu să facem bine.