Portret de scriitor

A scrie este o artă. Tocmai de aceea profilul unui scriitor este greu de descris. Are nişte ochi mult prea adânci şi pătrunzători pentru a fi numit om. Vede, ca orice artist, ceva mai mult decât îi este dat să vadă. Găseşte cuvinte în imagini şi emoţie în cuvinte. Urmează un proces sofisticat prin naturaleţea lui, şi anume: imaginea lumii→cuvinte↔emoţii. 

El nu înţelege lumea, el o simte. 

El nu trăieşte viaţa, el o scrie. 

Este un om special. Are parcă un al şaselea simţ.  

Vibrează în tăcere. Ţipătul lui este acel semn al exclamării pe care îl schiţează atent adesea

pe foi complet albe. Pentru el, lipsa cernelii este sinonimă cu muţenia. 

Vede totul în nimic. Vede ceva în orice.

Cunoaşte prin scris. Descoperă prin scris. 

E egoist. Scrie pentru el şi abia apoi pentru ceilalţi. Se pierde uneori în complexitatea cuvintelor sale. Nu cere înţelegere, pentru că nici el nu se înţelege complet. 

Preferă simplitatea.

Se refugiază în poezie. Plânge în versuri. Zâmbeşte numai când redactează până la sfârşit mesajul. Apoi rupe foaia. Sisific! Ciudat! Unic!

Întotdeauna va fi un copil bătrân. Va lăsa timpul să îi aducă sfârşitul, cât timp creaţia sa va fi nemuritoare. 

Scriitorul nu trăieşte fiind ceea ce este. El trăieşte fiind ceea ce scrie.

Citatul zilei:  Scriitorul nu trăieşte fiind ceea ce este. El trăieşte fiind ceea ce scrie.