Erau odată EL și EA.
EL-tânăr, înalt și foarte optimist.
EA-copilă, naivă, mereu zâmbitoare.
EL-artist.
EA-un om al cifrelor foarte pasionat.
S-au cunoscut pe o băncuță într-un parc în care drumul EI și drumul LUI spre casă se intersectau. Poate natura i-a adus împreună; sau faptul că el și-a scos caietul din rucsac imediat ce s-a așezat și a început să o deseneze. Când EA a plecat (puțin speriată pentru că a observat ce făcea EL), EL i-a spus ”Stai!”. Pasul pe care l-a făcut EA când s-a întors a fost prima filă dintr-o poveste frumoasă pe care au scris-o împreună
.
.
.
până când artistul nostru s-a decis să se oprească din scris, să pună capăt poveștii minunate care părea să nu aibă sfârșit. Își promiseseră că nu se vor despărți și erau amândoi convinși că nu numai că nu le-ar face bine, dar nu ar supraviețui separării. Când EL și-a dat seama că EA nu îl mai aprecia și credea că poate găsi- spunea ea- ”un om mai bun”, a plecat. De data aceasta, EL a plecat.
.
.
.
Când și-a dat seama ce suflet frumos a pierdut și cât de special era de fapt omul căruia EA i-a dat cu piciorul, mai candidă ca niciodată, și-a asumat faptul că profeția s-a împlinit. Ceva în EA nu a supraviețuit. Iar acest ceva nu e numai dragostea pe care EA o primea de la EL, ci și dragostea pe care EA nu mai putea acum să o ofere. A strigat ”Stai”!
EL nu i-a mai răspuns...
Morala: Înainte să arunci ceva/pe cineva la gunoi, asigură-te că nu îți mai trebuie!
P.S.: Scenariu fictiv! Morală cât se poate de reală!
Citatul zilei: Înainte să arunci ceva/pe cineva la gunoi, asigură-te că nu îți mai trebuie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu