Stătea întinsă pe pat și răsfoia o carte veche, prăfuită. Din când în când, lua oglinda de pe noptieră și își potolea părul ciufulit. Își ștergea urmele machiajului de ieri cu două degete și, tot cu ele, își pieptăna sprâncenele. Când a trecut ora 8:30, a azvârlit plapuma pe cealaltă parte a patului, după care s-a ridicat alene, încălțându-se cu papucii ei de casă, pufoși și călduroși.
Cu ochii aproape închiși a pornit spre baie. A ieșit de acolo după aproximativ o oră. Complet schimbată. Nimic din coafura aceea dezordonată și expresia somnoroasă nu se regăsea în imaginea acestei fete. Aceeași, dar alta. De data aceasta avea părul prins într-o coadă împletită lăsată să alunece pe umărul stâng, fața îi lucea, ochii erau acoperiți cu un fard discret, gri, iar buzele, acoperite cu un ruj roșu aprins. A scotocit în dulap jumătate de oră, repetându-și în minte o frază deloc adevărată - pentru noi, dar pentru ea, cât se poate de reală: ”Nu am cu ce să mă îmbrac”. A ales până la urmă o ținută elegantă. Când a ieșit afară, și-a dat seama că fusta, pantofii cu toc și cămășuța aceea cu mânecă scurtă formau poate vestimentația nepotrivită pentru vremea aceea. 15°C, iar ea se plimba pe trotuar îmbrăcată așa. Era încă aproape de casă, se putea schimba, însă și-a spus că dacă arată bine, se simte bine.
Să o credem?
Tremura de frig, iar unghiile acoperite cu un strat subțire de lac prindeau o culoare vineție. Se mințea că se simte bine, dar abia aștepta să ajungă într-un spațiu închis. A intrat, în cele din urmă, într-un magazin. Tot de haine. Admira fiecare articol expus cu o sete nebună, o privire de hienă neîmblânzită. Neîmblânzită pentru că a ieșit din clădire abia după ce a cheltuit toți banii. Ținea câte trei sacoșe în fiecare mână și emana o stare de mulțumire. Toate acestea pentru ca a doua zi să repete: ”Nu am cu ce să mă îmbrac”. Imediat ce a ajuns acasă a trântit sacoșele pe holul de la intrare, și-a scos rapid pantofii pe care i-a aruncat lângă dulap și s-a așezat pe pat aproape printr-o săritură. Își privea acum tălpile și roșeața cauzată de pantofii aceia noi. Și-a spus că merită, deși s-ar fi văitat dacă nu ar fi fost singură. Picioarele o dureau foarte tare, machiajul se întinsese deja pe chipul ei, dar într-o oră trebuia să plece iar. Și-a refăcut machiajul și s-a încălțat cu o altă pereche de pantofi. În ciuda durerii, a zâmbit tot drumul.
A sosit acasă în jur de ora 20:00, obosită, dar cumva plină de energie. S-a uitat la un film dramatic până la ora 01:00 și, după ce și-a șters lacrimile și și-a desprins părul, a adormit în aceeași postură ca ieri. Și alaltăieri. Și mâine.
Rutina femeii este obișnuință, dar neobișnuită.
Citatul zilei: Rutina femeii este obișnuință, dar neobișnuită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu