Dacă ar fi să am o sensibilitate aparte pentru cineva fără
să conteze nimic, aceia sunt copiii.
Pe modelul ce nu știu nu mă poate răni,
la copii e valabil ce nu știu nu mă poate schimba. Aici mă refer la faptul că
inocența și puritatea aceea sufletească vine din contactul minim cu lumea
adultă. Copiii nu cunosc grijile, invidia, răutatea și egoismul acela
dezgustător care nu implică numai binele adultului, ci binele lui prin răul
altora. Ei cunosc numai lumea copilăriei, unde a iubi, a împărți și a fi fericit
sunt litere de lege. De aceea sunt copii
și îi lăsăm să fie: pentru că îi ferim de tot ce înseamnă, cum spuneam într-un
post anterior, lumea aceea în care oamenii mari nu sunt atât de mari.
Ei nu
știu legea junglei. Ei nu simt că trebuie să supraviețuiască în lumea aceasta,
ci să trăiască (fericiți) . Ei nu cred că sunt nevoiți să dea coate în stânga
și în dreapta pentru a-și face loc înainte. Ei se bucură de ploaie, de o
căzătură, de poveștile care nu există. Ei cred în acel univers pe care și-i
creează singuri. Fiecare om are propriul univers, doar că la ei totul depășește
realul și limitarea vizibilului.
Ei merită totul. Totuși... nu sunt toți atât
de norocoși.
Am văzut pe trotuar zilele trecute un episod frapant. O femeie îi
striga unui copil, în repetate rânduri, cuvântul ”javră”. A fost dureros numai
să privesc asta, dar mă gândesc ce o fi fost în sufletul copilului. Nu cred că
vreun copil merită tratamente de genul acesta.
Nu-i aduceți în lumea voastră
mare și rea!
Nu-i obligați să asculte insulte aruncate ca o minge de plumb,
pentru că vor durea groaznic!
Nu îi faceți să păteze lumea lor simplă și
fericită cu păcatul de a fi om mare!
Revin.
Dacă ar fi să am o sensibilitate aparte pentru cineva, aceia
sunt copiii.
Mă fac să zâmbesc și mă simt datoare să le ofer același lucru. Mă
fac să văd mai departe de cer și pământ. Mă fac să simt că există sentimente
sută la sută reale și emoții trăite la intensitate maximă. Ei râd din suflet,
plâng din suflet, trăiesc din suflet și
cu sufletul.
Nu merită să se maturizeze înainte de vreme!
Nu merită să fie
jigniți gratuit!
Nu merită să sufere nici măcar o clipă pentru greșeli care nu
sunt ale lor sau care nici nu există!
Așa că, haideți să iubim copiii! O merită!
Citatul zilei: Nu îi faceți să păteze lumea lor simplă și fericită cu păcatul de a fi om mare!
A mare dreptate, asa este. Copiii sunt cea mai mare avere a parintilor si trebuie protejati de orice rau!
RăspundețiȘtergereAșa este.Merită protecție,numai că nu li se oferă mereu ceea ce merită.Mulțumesc pentru că ai citit.
RăspundețiȘtergere