Îngeri și demoni.
Lumină și întuneric.
Bunătate și răutate.
Trăim prin contraste. Prin comparații și analogii. Prin a înlocui ceea ce a fost cu ceea ce este și a modifica ceea ce este cu ceea ce va fi. Scriu această postare pentru că am ajuns la o concluzie-zic eu- universal valabilă despre natura firii umane. Probabil că mulți filosofi au tratat problematica binelui și răului în raport cu omul, însă îndrăznesc să spun că nu am nevoie de o conștiință filosofică pentru a crede în concluzia la care am ajuns. Am înțeles că omul este și bun și rău. Le poate face pe amândouă în același timp, separat sau poate trece gradat de la un stadiu de conduită morală la celălalt.
Mi-am dat seama că același om este bun cu cei care merită, cei pe care îi iubește și rău, rece, respingător sau doar rezervat cu cei din jur. Ideea este că îmi pare că avem două măști. Pe cea de om bun o purtăm mai rar. Stă deoparte, se prăfuiește în cufărul emoțiilor și este scoasă la lumină rar, dintr-un soi de instinct declanșat exclusiv din rațiuni emoționale. Cea de om rău nu are neapărat atașate cornițe, injurii sau gânduri negative. Ea este doar imaginea unei vulnerabilități și a probabilității infinit mai mare de a deveni rău în fața unui străin. Aici încerc să spun că sunt șanse foarte mari să arătăm ușor, voluntar sau involuntar, o față rea către străini. În cele din urmă cred că sufletul nostru creează niște bariere care limitează emoțiile, reglând intensitatea lor în funcție de omul de lângă noi. Cred că răul s-a desprins din bine și nu invers. Cred că răul este o formă de supraviețuire a binelui în fața binelui. Când avem de-a face cu prea mult bine generăm rău. Prea mult bine duce la rău. De aceea, echilibrul se regăsește în asocierea binelui cu răul. Numai iubirea poate menține echilibrul balanței. Numai Ea poate face doi poli pozitivi să se atragă. În rest, prin natura sa, omul își dezvăluie partea rea pentru a o păstra pe cea bună și a o dedica celor cu care împarte binele și iubirea. Așadar, fiecare persoană poate fi și cel mai bun prieten, dar și cel mai aprig dușman. Cel mai sincer străin, dar și cea mai mincinoasă cunoștință. Cel mai implicat tovarăș de drum, dar și cel mai sceptic vameș. Cel mai bun OM, dar și cel mai rău. În continuare, OM.
Citatul zilei: Cred că răul s-a desprins din bine și nu invers. Cred că răul este o formă de supraviețuire a binelui în fața binelui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu