Niciodată să nu-i dai timpului timpul înapoi

Să nu-i dați timpului clipe înapoi! Le cere ca un cerșetor fals care are deja tot ce îi trebuie. 

Dă ceva și apoi cere. Să nu îi dați nimic!

Furați voi de la el! Furați zile, luni, ani și dați-i peste nas când vă veți bucura de ele. 

Luați-i un secol și scoateți-i limba copilărește când trimite Moartea să bată la ușa vieții voastre! 

Și ce? 

Trântiți-i ușa în nas! 

Strigați în gura mare că vreți să trăiți și că iubiți viața.

Îndrăgostiți-vă de viață cu fiecare zi mai mult și mai intens! Cred că e o dragoste sublimă pe care recunosc că nu am atins performanța de a o simți, însă încerc. Îmi iubesc viața exact așa cum este, numai că la aspectul acesta avem mereu de lucrat. Cred că e una dintre laturile pozitive ale narcisismului: iubirea pentru viața personală ca iubire pentru sine. Sublim!

Dar dacă ne iubim viața, haideți să vedem ce se întâmplă cu timpul. Păi l-am primit ca pe un cadou frumos ambalat pe care îl avem, dar îl întreținem sub răspunderea propriei persoane. Așa se face că oamenii grăbesc uneori, fără sens, acel final al vieții. Spun asta pentru că mi s-a întâmplat recent un mic incident care putea și chiar se sfârșește urât în multe dintre cazuri. M-am curentat la un întrerupător. Înainte de asta trecusem pe roșu la semafor, alergasem printre mașini în mers, toate doar pentru a scuti niște timp. Mă grăbeam să ajung undeva. Ideea e că în loc să scutesc acel timp, puteam (Doamne ferește!) să fac să nu mai existe timp, timpul meu... Ce vreau să spun este că oamenii greșesc când se grăbesc. ”Graba strică treaba” este un proverb cât se poate de adevărat. Și de ce ne grăbim? În fond, globul nu va înceta să se învârtă. Fie că trecem pe roșu, fie că alergăm pentru a ajunge mai repede într-un loc, fie că depășim cu mult viteza legală în trafic, riscăm foarte mult. 

Iar acum vin eu cu o întrebare: ”De ce?”.

Citatul zilei: Îndrăgostiți-vă de viață cu fiecare zi mai mult și mai intens!