Nicoleta despre Nicoleta

     Nicoleta, o tânără de numai 18 ani, este în prezent studentă la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, în anul I. Studiază jurnalismul. Tânăra provine dintr-un oraș destul de mic, situat aproape de Mare, și anume Medgidia. Acolo a crescut într-o familie deloc numeroasă. Are o soră geamănă cu care a petrecut, până nu de mult, cea mai mare parte din timpul ei. Părinții celor două surori s-au dedicat mereu creșterii și educației lor.

     Proaspăta studentă s-a mutat, așadar, departe de casă, de orașul natal, de părinți... Locuiește în București și începe să fie independentă. Este cunoscută pentru plăcerea de a fi în față, de a se remarca prin munca sa. Declară că nu îi plac eșecurile, dar și când acestea apar, le transformă ea cumva în reușite. A învățat mult pentru a ajunge unde se află astăzi. În continuare urmează doar să învețe și mai mult.

     Când vorbim despre Nicoleta ne referim la o persoană și o personalitate complexă. Mai nimeni nu o cunoaște cu adevărat. Se gândește mult la ce este în jurul ei, dar vorbește puțin și preferă să observe ce se întâmplă decât să fie ea cea căreia i se întâmplă ceva. Zâmbește des. Când nu i se răspunde la fel devine puțin dezamăgită. Este, de asemenea, o persoană pozitivă. Iubește să scrie și face asta de multă vreme. Încă păstrează anonimatul. Îi place mult și muzica. Chiar a  luat cursuri de chitară o vreme în orașul ei, însă a renunțat. Chiar și așa, încă are chitara aceea nouă și ar vrea să știe să o folosească.

      A încetat să promită; acum vrea doar să facă, iar când va face, să se laude că a făcut. Are multe planuri și dorințe pe care nu le împărtășește cu ceilalți și revine des asupra lor. Visează cu ochii deschiși. Totuși, este rațională când simte că e nevoie. Alteori, adoptă atitudinea unui copil. Și iubește să fie copil. Face asta zilnic și pretinde că e modalitatea ei de a supraviețui lumii în care, susține ea, oamenii mari nu sunt atât de mari. Este destul de înaltă, dar nu i se întâmplă să fie confundată cu un adult. Are o greutate normală, dar mănâncă mult. Recent și-a schimbat regimul alimentar. Mănâncă mai sănătos, dar nu face suficientă mișcare, așa că ar putea să mai lucreze cu și la corpul ei. Fața ei, în schimb, este una mai puțin comună. I se zice că arată ca o franțuzoaică și îi place asta pentru că este pasionată de limba franceză. Are ochii căprui, mari, iar pe pleoape desenează migălos cu un contur de ochi lichid două linii curbate la capăt. A învățat să se considere frumoasă, deși ceilalți i-au spus-o și i-o spun în continuare. Acum însă vede și ea asta. Adesea încurajează oamenii să facă la fel: să creadă în ei și să își asculte întâi inima și abia apoi vocile uneori răuvoitoare ale cunoscuților. Are un blog personal unde transmite tot felul de astfel de mesaje cititorilor.

     Cum știți deja, poate este tăcută, dar are multe de spus.  Nu este timidă, dar este introvertită. Are conflicte rareori pentru că nu îi place să dea curs certurilor sau cuvintelor jignitoare. În plus, când se confruntă cu o problemă, tinde să caute soluții în loc să plângă sau să se plângă. Dar mai și plânge. Când se uită la filme emoționante sau orice alt tip de material video, ori ascultă melodii care transmit foarte mult, îi dau lacrimile. În afara acestui fapt, este o fire puternică și știe să facă diferența între lucrurile care contează și cele care nu înseamnă nimic.

     De obicei, se ferește de cuvinte mari. Crede cu greu în prietenie, loialitate și asumare. Pe de altă parte, crede în oameni și în ceea ce ne face pe toți umani: sentimentele. Apreciază ca cei din jur să fie ei înșiși sau sinceri cu sine, mai degrabă. Îi place să participe la dialoguri, dar de multe ori doar ascultă. Îi place să stea cu grupuri mari de oameni și să observe comportamente, grimase și gesturi tipice. Îi place să călătorească și să cunoască locuri și persoane. Socializează mai greu în condițiile în care este vorba de oameni noi și complet diferiți, însă este adaptabilă, ceea  ce o ajută. Referitor atât la obiecte, cât și la oameni, preferă calitatea și nu cantitatea.

     Acum că se află în București, tânăra studentă are multe lucruri de dovedit și s-a apucat deja de treabă. Are probleme cu timpul, îi este dificil să îl gestioneze, dar mereu își rezolvă treburile la timp(mai mult din bun simț, decât datorită abilităților de a calcula bine timpul necesar anumitor activități). Cum a făcut și în liceu, se implică în multe proiecte pe care nu știe dacă le va duce sau nu la bun sfârșit. Dar ,tot ca atunci, crede că va găsi ambiția necesară pentru a încheia cu succes tot ce a început. În ceea ce privește viitorul și viitoarea ei carieră, ambiția și curajul sunt două cuvinte care o caracterizează pe Nicoleta.

     În cele din urmă, tânăra pretinde că știe scopul pentru care se află în Capitală și că nu va pleca prea curând de aici, decât peste graniță în căutare de mai bine.

P.S.: Textul de mai sus constituie, de fapt, o temă pe care doamna profesoară Emilia Șercan ne-a dat-o la TR(Tehnici de redactare).Cerința spunea să facem o autocaracterizare la persoana a III-a, în maineră jurnalistică, informativă. 
Iată ce mi-a ieșit!

Citatul zilei: A încetat să promită; acum vrea doar să facă, iar când va face, să se laude că a făcut.