Chiar și acum, în mine se vorbește despre tine.
Fiecare colțișor al minții mele mai citește câte o poveste despre tine, despre noi... Nasul meu încă îți simte parfumul pe haina străinului care trece pe lângă mine pe stradă. Ochii mei încă se păcălesc că te văd pe drumuri pe care nici n-ai avea cum să pășești. Mâinile mele încă te-ar prinde de trup și te-ar lipi de al meu. Pentru că pe vremea când singur te avântai întru alipire, tare bine mai era! Ochii mei sclipeau de parcă ar ascunde două scântei mereu gata să întețească focul unei iubiri adevărate. Iar zâmbetul tău le dicta fericirea tuturor celor din jur. Fiindcă aveai acel rânjet contagios mereu pe chip.
Cu toate astea... nu știu dacă erai acolo când erai lângă mine. Nu știu dacă ne-am vorbit când ne vorbeam. Nu știu dacă trăiai cu mine, pentru mine sau în afara mea. Dar eu te clădisem în mine, te adăpostisem în placenta iubirii noastre care se născuse din doi, dar nu știu dacă nu cumva creștea doar în unul... Mă îmbătam cu iluzii de concentrație 0% alcool. Mă mințeam singură și știam că mint. Luptam cu intuiția mea pentru tine. Luptam cu ceilalți pentru tine. Luptam cu tine pentru a te face să-ți faci bine. Pentru că am crezut în tine.
Fiecare colțișor al minții mele mai citește câte o poveste despre tine, despre noi... Nasul meu încă îți simte parfumul pe haina străinului care trece pe lângă mine pe stradă. Ochii mei încă se păcălesc că te văd pe drumuri pe care nici n-ai avea cum să pășești. Mâinile mele încă te-ar prinde de trup și te-ar lipi de al meu. Pentru că pe vremea când singur te avântai întru alipire, tare bine mai era! Ochii mei sclipeau de parcă ar ascunde două scântei mereu gata să întețească focul unei iubiri adevărate. Iar zâmbetul tău le dicta fericirea tuturor celor din jur. Fiindcă aveai acel rânjet contagios mereu pe chip.
Cu toate astea... nu știu dacă erai acolo când erai lângă mine. Nu știu dacă ne-am vorbit când ne vorbeam. Nu știu dacă trăiai cu mine, pentru mine sau în afara mea. Dar eu te clădisem în mine, te adăpostisem în placenta iubirii noastre care se născuse din doi, dar nu știu dacă nu cumva creștea doar în unul... Mă îmbătam cu iluzii de concentrație 0% alcool. Mă mințeam singură și știam că mint. Luptam cu intuiția mea pentru tine. Luptam cu ceilalți pentru tine. Luptam cu tine pentru a te face să-ți faci bine. Pentru că am crezut în tine.
Dar...
Cumva, drumurile noastre s-au separat. Alei spre iubire și indiferență s-au desprins din noi ca niște tentacule. Eu am ales iubirea, sentimentele pozitive și tot ce a fost frumos. Mi-am asumat egoist dragostea noastră pe care încă o mai privesc ca pe un film bun care se termină prost. Însă știi ce?
Nu sunt supărată pe tine că m-ai lăsat. Sunt supărată pe mine că mi-a păsat.
P.S.: Mulțumesc Adrian Mincă pentru idei.
P.S.: Mulțumesc Adrian Mincă pentru idei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu