Jurnal de maturitate

Pentru prima dată m-am privit diferit în oglindă.


Nu m-am mai gândit la cum îmi stă părul sau ce mică imperfecțiune am pe față, ci pentru prima dată am privit spre mine. M-am întrebat:"Cine ești?". Mi-ar fi plăcut să știu să-mi răspund, dar eram un prizonier încătușat al propriei personalități. Încă mă dezvolt. Încă mă schimb. Cine sunt EU? Nu știu.


Un dialog mut cu sinele. Clasicul moment când privești oglinda de parcă îți arată un necunoscut. E timpul să faci cunoștință cu tine. Bucățelele din imaginea ta s-au reunit în sfârșit.


Și iată-te! Cine ești?




Ai trecut prin schimbări, ai pendulat între a fi om bun sau rău, ai fost dezamăgit, ai iubit, ai iertat, ai auzit poveștile celorlalți și acum e vremea să o scrii pe a ta. Propria ta poveste. Și care ai vrea să fie scenariul sinelui descoperit acum, la maturitate? Ai da "Acum-ul" pentru un "Atunci"? Pentru acel viitor în care speri să câștigi o identitate clară, să te șlefuiești ca un diamant? Îndrăznești să muști cuvintele, să sfărâmi ceasul încât timpul să nu mai conteze, și să-ți dedici acel "totdeauna"?


Visezi să te schimbi. Crezi că ești altul. Vrei să dai foc măștilor și să le arăți celorlalți cine ești tu? Vrei să-ți arăți ție? Vrei să înțelegi cum te-ai format? Vrei să-ți modelezi sinele ca pe o sculptură din lut: cu grijă, strategic, blând și în același timp fără loc de greșeală? Statueta odată modelată e gata să se întărească și să treacă prin viață fără să se spargă. Vrei să fii tu și să nu-i lași pe ceilalți să spargă ceea ce ai construit?


Vrei să crezi fără limite?


Vrei să iubești fără măsură și reguli?


Vrei să scoți zâmbete din lacrimi?


Atunci fii TU și dă-ți voie să fii exact ceea ce îți dorești să fii!
Acordă-ți clipele de care ai nevoie, găsește oamenii de care ai nevoie, motivul de a trăi, calitatea ta unică și, pe scurt, mediul și cartea pe care să scrii scenariul acela. Fii cel mai bun actor în filmul tău! Fii o inspirație! Fii tu!
Și așa ajungi la momentul pe care îl numești cu stângăcie "maturitate". Începi temător. Nu mai ceri nimic de la viitor, ci muncești pentru a-l face cum vrei tu. Înțelegi oamenii și pe tine. Înțelegi iubirea și rolul ei. Alegi iubirea și rolul tău.


Vei fi un muritor, dar un visător nemuritor.
Un iubitor incurabil.
Liber și fericit.
Pentru că asta ai decis să fii și nu mai vrei să te răzgândești. Ai ales cu maturitate cum să modelezi statueta de lut și nu o mai poți sparge. Dar nici nu vrei.
Ai avut în sfârșit curaj să spui:
" Cred că ăsta sunt! Cu bune, cu rele, un om imperfect în lumea perfectă pe care am creat-o după bunul plac și o iubesc cu adevărat. Am înțeles cine sunt și mă voi lupta să păzesc statueta de lut. Voi lupta să fiu și să rămân cine îmi doresc să fiu. Voi crede în mine și în oameni. Pentru că viața nu are parametri, personaje sau momente clare.
Eu sunt unitatea de măsură (Întreb "cine trăiește?", nu "cât trăiește?").
Eu sunt personajul (eroul).
Eu sunt momentul (clipa de acum și cea de atunci, în care îmi pun speranțele, și pe mine cu ele).




Pentru prima dată m-am privit în oglindă și mi-am spus că maturitatea nu e un moment, ci o stare. Fericirea de a fi înțeles cine sunt și cine vreau să fiu, disponibilitatea de a mă schimba, timpul meu PENTRU MINE.
Pentru prima dată m-am privit în oglindă și am simțit cine sunt. Încântată de cunoștință!


Către mine, cu respect.

Citatul zilei:  E timpul să faci cunoștință cu tine.