Ți-am promis că voi scrie despre tine și iată că asta fac acum. Ai ales să păstrezi anonimatul și îți voi respecta cerința. Oricum, aici mă adresez unei lumi întregi, deci nu contează numele despre care vorbesc, ci omul.
În dialog cu tine am pățit ceva ce nu am crezut că mi se va întâmpla vreodată: am reușit să îți povestesc lucruri pe care nu le expun cu ușurință, am avut încredere să îți vorbesc despre ciudățeniile mele și să știu că nu ți se vor părea ciudate. Dar știi de ce? Pentru că, îți mărturisesc acum, întotdeauna mi s-a părut că ești o persoană suficient de ciudată încât ceea ce fac/zic eu să nu mai pară ciudat. (P.S: Vezi postarea în care am zis că îmi plac oamenii ciudați). Am folosit de prea multe ori cuvântul ăsta și nu asta este ideea...
Ideea este că ești o persoană cu care am putut mereu să discut și mă bucur că Dumnezeu aduce în viața mea oameni care iubesc ceea ce iubesc și eu, oameni care scriu-la fel ca mine, oameni care au curajul să se avânte în a gândi și a rosti cugetări filosofice fără reținere. În fața ta am avut puterea să spun în ce cred și să simt că nu vei râde.
Este un sentiment... unic.
Poate ți se pare straniu că scriu asta, dar vreau să știi că oameni ca tine sunt acele motorașe care ne ajută să ne exprimăm. Sunt puține persoane acelea cu care putem discuta despre cele mai adânci frământări, despre vise și idealuri, despre sentimente sau idei ieșite din comun. Ei bine, tu ești acea persoană. Una dintre acele persoane lângă care am reușit să mă exprim și pe care o apreciez nespus pentru că ”mi-a făcut asta”.
Mulțumesc!
Citatul zilei: În fața ta am avut puterea să spun în ce cred și să simt că nu vei râde.
poate ca mintile voastre erau atat de deschise si libere incat le era mai greu sa vobeasca despre lucruri materiale decat despre cele ideale... zburati pe aceeasi unda de ratiune iar asta duce la placerea de a discuta ...cunosc sentimentul, este o libertate de exprimare asemanatoare cu armonia... si eu iti multumesc
RăspundețiȘtergereMereu este bine sa avem cui ne spune gandurile,framantarile ,strigatele de bucurie ,strigatele de furie ,daca nu ar fi cineva sa ne asculte am fi trait intr-o lume fara sens,tacuta si extrem de plictisitoare. Am fi mers pe strada intr-o liniste totala ,am fi stat in case fara pic de viata, cu limba atrofiata de tacere.Vorbim despre comunicare ,confesiune si toate sinonimele ce deriva din verbul a vorbi. Fara ea (comunicarea ) nu poti deslusi nici o idee,nu poti sa te descoperi pe tine insu-ti,nu poti sa te indragostesti ,nu poti sa procreezi,nu poti,...nu poti sa traiesti. Vorbind cu cel de langa tine ,vorbesti despre tine !
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru comentarii și pentru faptul că ați citit.Într-adevăr, este o persoană care, deși nu-mi este rudă sau ceva de genul, a avut mereu o lejeritate în a discuta despre subiecte pe care și mie îmi place să le dezbat. Sper să ne bucurăm cu toții de persoane cu care putem dialoga cu succes. :)
RăspundețiȘtergere