Mâinile tale

Se zice că mereu mâinile spun o poveste. Peste ani, fiecare cută sau venă are o istorie a sa.

Fiecare părticică înseamnă ceva: un efort, o muncă grea...

Le privesc pe ale tale, le ating din când în când și simt asprimea pielii, ușor uscată și puțin ridată. Ne comparăm în minte. E ca o convenție tacită, sau cel puțin știm amândouă că asta facem(ne comparăm). Îmi spui, din priviri, că sunt tânără, că am pielea fină, că am mâini de copil. Eu, de altfel, îți mulțumesc - privindu-te- pentru eforturile care ne-au adus aici. Fiecare rufă spălată la mână, fiecare vas clătit cu atenție, fiecare mângâiere își are acum drumul trasat pe trupul tău. Fiecare au însemnat ceva și te-au marcat. Fiecare a lăsat amprente pe tine și vor lăsa și pe mine.

Dar acum, la vârsta mea, le privesc cu mândrie și recunoștință pe ale tale. Sunt rare momentele în care ți-am mulțumit într-un dialog îndelung pentru ceea ce ai făcut pentru mine.

Dar văd asta. Simt asta.

Nu pot să nu conștientizez câte ai făcut pentru mine. Îți mulțumesc din suflet.

Sper ca într-o zi să îmi privesc și eu copiii în ochi, iar ei să-și imagineze povestea mea.

Îți anting mâinile și ascult povești. Mâinile tale îmi descriu o viață. A ta, mamă.

Mulțumesc!

Te iubesc.

-Articol dedicat mamei-

Citatul zilei: Sper ca într-o zi să îmi privesc și eu copiii în ochi, iar ei să-și imagineze povestea mea.