Începând de ieri am sesizat că dacă ne dorim colindători, îi avem. Dacă suntem bătrâni și ne plictisim în casă, iar nimeni nu ne mai calcă pragul pentru că bătrânețe și pentru că boală, există un loc unde cineva ne introduce în spiritul sărbătorilor. Există spațiul în care nu e nevoie de cor pentru a avea colinde.
RATB-ul! Da, ați ghicit.
Începând de ieri am sesizat că autobuzele s-au transformat într-un fel de agora a cântecelor de Crăciun.
Voci pițigăiate răsună din celălat capăt al autobuzului. Tu, călător înduioșat, alături de alți entuziaști asemenea, pregătiți bancnote de un leu, sau mai mult. Prin mulțime se strecoară de la capătul celălalt până la tine un ghemotoc de om. Așa se face că apare în fața ta un copil de 7-8 ani, îmbrăcat neglijent, cu o crenguță de brad ruptă și dezordonat ornată cu ceva colorat, copilul care se ferește să mai fredoneze încă o dată versurile ”Steaua sus răsare.....”, doar-doar de ar primi ceva pentru ce a cântat mai devreme. Asta pentru că după alte două stații urcă într-un alt autobuz și reia concertul de colinde. Eventual, rostește cu mâna întinsă: ”Sărbători fericite”.
Merită sau nu banii voștri? Asta decideți voi. Colindele sunt un prilej pentru a obține bani? Iarăși, voi știți. Dar nu știu dacă moda aceasta a colindelor în RATB este ceva pozitiv, deși este, cu siguranță, măcar profitabilă. Pentru unii...
Pe de-o parte, să ne bucurăm pentru noi sau pentru cei care ascultă cu încântare, poate după multă vreme, colindele cântate de un copil. Pe de altă parte, dacă le cântă cu mâna întinsă, parcă își pierd farmecul.
Dar măcar nu mai spun: ”Dă-mi și mie un leu”, ca la colțul străzii...
Citatul zilei: Să ne fim colind unii altora în zilele geroase ale vieţii!-Elena Stan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu