Cutiuța cu sentimente

Ai acea cutiuță cu sentimente pe care ai ascuns-o bine, undeva în tine. O numești suflet. 

O deschizi în fiecare zi și o umpli cu iubire, furie, teamă, poate ură, dar e mereu deschisă.Vulnerabilă. Imposibil de închis sau sigilat din nou după bunul plac. 

Poate ai momente când ai vrea să sigilezi cutiuța, să lipești pe ea un abțibild cu mesajul ”conținut fragil” și să nu mai simți nimic. Să uiți de tine și de lume. De sentimentele tale. De durere, de tristețe sau chiar de iubire când aceasta începe să te otrăvească.
De sufletul tău.

Dar NU! Cutiuța cu sentimente nu este un cufăr cu lacăt, bine închis, bine păzit. Iar dacă ar fi un cufăr, ar avea mereu lacătul deschis. Așa că, ai grijă cui îi lași cheia sau unde o pui, pentru că acest cufăr veșnic descuiat conține o comoară: sufletul tău.

Cutiuța cu sentimente este puntea de legătură dintre tine și cei din jurul tău. Ea adună impresii, amintiri, gânduri și le transformă în ceea ce numești sentimente. Bune sau rele.

Iar dacă ai sentimente, simți.

Și dacă simți, trăiești.

Citatul zilei: Dacă simți, trăiești.