Mamei, de 8 martie

      Dragă mamă, 

Pariez că nu sunt copilul perfect și nici nu cred că am încercat vreodată să fiu, dar în universul tău se pare că am atins performanța. Ai avut mereu grijă să-mi amintești cât de bună sunt, cât de talentată, cât de multe reușite am avut când mie mi se părea că nu am făcut nimic demn de admirație. Asta am apreciat întotdeauna la tine. Ai știut să te bucuri cu sufletul pentru fiecare succes al meu, indiferent că erai lângă mine sau nu. M-ai susținut în orice decizie, indiferent dacă intuiția ți-a spus că poate fac un pas greșit. Iar dacă am greșit cu ceva, ai fost acolo să-mi explici de ce, să-mi ștergi lacrimile sau să-mi arăți că totul va fi bine. În realitate, nu ai putut mereu să fii lângă mine fizic, dar a contat nespus de mult prezența ta ca mamă, fie prin telefon, printr-un gest sau un mesaj lăsat pe Facebook în creierii dimineții. 

Ai crezut tot timpul că nu te pricepi la cuvinte, dar ce-ai spune dacă ți-aș zice că mereu ai avut cuvintele potrivite? 

De fiecare dată mi-ai spus ce am vrut să aud, ce aveam nevoie să știu sau ce trebuia să schimb. Nu am glumit când ți-am mărturisit că dacă reușesc să-mi educ copiii măcar pe jumătate la fel cum ai făcut-o tu, eu o să fiu fericită. Pentru că sunt mândră de cum ai reușit să mă crești și să îmi arăți ce e viața. 

Am avut o copilărie minunată, lipsită de griji, chiar dacă problemele erau multe. Ai știut întotdeauna să îmi ascunzi aspectele negative. Apreciez că nu m-ai pedepsit niciodată, pentru că așa am învățat că faptele mele au consecințe. Sunt de părere că omul trebuie să dea singur cu capul de zidurile care-i apar în cale ca să le dărâme, pentru că nu va fi nimeni acolo cu dalta să le spargă pentru el. Am învățat asta de la tine. Și nu este singurul lucru... De la tine am mai învățat o lecție extraordinar de prețioasă: să fiu puternică. De la tine am învățat să ies pe ușă zâmbind, cu capul sus, chiar dacă am plâns sau am râs înainte. Iar asta mi se pare cea mai prețioasă valoare morală pe care mi-ai transmis-o. Mi-ai arătat că oamenii pot fi buni, dar și foarte răi, numai că într-o anumită măsură putem alege noi să le vedem părțile frumoase. 

Îmi amintesc de nopțile când nu dormeai pentru că aveam febră, iar a doua zi trebuia să fii la muncă, îmi amintesc când ai plecat prima oară în străinătate doar ca să-mi fie mie mai bine și cât de greu a fost, dar nu pot să uit nici când ai venit cu mine la București ca să dau admitere la facultatea în care credeam sau Crăciunul din 2015, pe care l-am petrecut împreună. Da, este adevărat că timpul și contextul ne-au îndepărtat: ești la câteva mii de kilometri distanță și nu ne-am mai văzut de multă vreme. La fel de adevărat este că poate îmi amintesc prea rar să te sun și uneori se adună zile întregi în care nu vorbim. Vestea bună este că sufletul meu este încă la fel de aproape de al tău și așa va fi mereu.

Nu îți spun „mama” pentru că ești femeia care mi-a dat viață. Ești mult mai mult de atât. 

Ești cea care m-a învățat să zâmbesc, mi-a oferit șansa să mă dezvolt ca om, cea care a avut mereu timp pentru mine. Ești cea care m-a învățat să iubesc sincer și intens. Ești aceea care s-a împărțit mereu între muncă și familie cum nu știu câți mai reușesc să o facă. Ești cea care gătește cele mai bune gogoși și paste cu sos alb și... de toate! Ești cea care îmi rupe sufletul dacă o văd plângând. Ești femeia care a reușit să evolueze mult și să schimbe oameni. Ești un adevărat exemplu pentru mine.

Nu contează că e 8 martie, contează că te iubesc enorm, iar astăzi am găsit din nou ocazia să ți-o spun.

La mulți ani, mama!