Pentru cei care știu mai bine

Acesta este un mesaj pentru cei care știu mai bine decât tine cum trebuie să-ți trăiești viața. 

Pentru cei care nu-și pot vedea de treaba lor fiindcă e prea interesantă treaba altora. Pentru cei care știu foarte bine să dea sfaturi pe care totuși, ei la rândul lor, nu sunt în stare să le urmeze. Aceia care observă imediat cu ce ai greșit, dar care ”nu greșesc niciodată”. Oamenii cu viziune care știu cum arată fericirea ta, dar nu au obținut-o încă pe a lor. Cei care înțeleg mai bine decât tine ce simți. Cei care știu pe cine ar trebui să iubești. Și pe cine nu. Cei care-și dau cu părerea despre prietenii, rudele sau iubitul/iubita pe care nu ți-i cunosc. De ce să-i asculți?, poate că te întrebi de cele mai multe ori. Tu știi cel mai bine cu cine stai de vorbă și ce faci. Iar dacă nu, tu te arzi, nu ei. Tot tu te pansezi după, și nu ei pe tine. Și tot tu treci mai departe și evoluezi, independent de ei.

Interesant este că cel mai adesea nu vorbim aici despre părinți, surori și frați sau prieteni apropiați, de la care ai accepta altfel comentariile. Mai degrabă comentariile neașteptate și desigur nesolicitate apar de la cei care nu prea au o legătură puternică cu persoana ta. Cei care îți atrag atenția că ai făcut alegerea nepotrivită pentru tine, dar nici nu-și dau seama cât de puțin te cunosc. Cei care te ceartă că ai ales să faci Arte în loc de Mate, deși nu au habar că dansul sau pictura este singurul lucru în care te regăsești sau tot ce îți place pe lumea asta. Cei care îți pun eticheta eșecului dacă nu faci ca ei. Cei care spun că ai prieteni prea gălăgioși, în loc să-și dea seama că ei au cam uitat să râdă. Cei care au pretenția că îți deschid ochii, dar pe-ai lor îi țin închiși poate mai mereu.

Care e ideea?

Că noi suntem complet conștienți de ceea ce facem. Totul se întâmplă asumat. Observi mereu ce se întâmplă, dar fie schimbi ceva, fie închizi ochii și accepți. Asta nu înseamnă că nu vezi. Asta nu înseamnă că ești prost. Pur și simplu în funcție de propriile principii și dorințe, alegi să faci sau să nu faci anumite lucruri, alegi pe cine lași să te iubească, dar și pe cine lași să te rănească, alegi cum să trăiești, cu cine, unde și, poate cel mai important, pentru ce și pentru cine.

Eu n-o să mă răzgândesc dacă ceilalți sunt de altă părere, dar nu au argumente.

Eu n-o să-mi cer niciodată scuze pentru că iubesc. Sau pentru că îmi place altceva. 

Și nu voi lega automat asta de eșecul cu care mă amenință ceilalți.

Eu n-o să accept să simt sau să nu simt ce vor alții.
Eu n-o să-mi schimb viața decât pentru mine.
Eu o să ascult sfaturi gratuite, nu unele ieftine.
Eu o să cred în cuvinte, dar mai întâi în faptele care le dovedesc.
Eu nu sunt o marionetă fără păpușar.
Eu o să mă iau după mine, nu după ceilalți.

Cei care știu să-i învețe pe ceilalți încă au și ei multe de învățat!

P.S.: A nu se înțelege că sfaturile sunt greșite, doar că e important cine, cum și în ce context ni le dă.