De ce să mai crezi în iubire?

                                     

                *text scris în variantă feminină, dar la fel de valabil pe ton masculin

Nu face din trecut cimitir de iubiri pierdute! Fă din el un munte de momente frumoase care merită amintite! În fond, cu ce te-ai ales din toate astea? Cu ce rămâi? Nu cu riduri de la cât te-ai încruntat când v-ați certat, pentru că pe-alea ți le-au săpat în frunte alte supărări adunate poate cu mult înainte să îl întâlnești pe el. Nu cu durerea pe care ai simțit-o după ce ceea ce părea a fi cea mai frumoasă poveste și-a înmormântat sadic autorul. Nu cu lacrimile care s-au uscat deja de mult.

Tu, pasăre rănită în zbor, rămâi cu amintirea priveliștilor admirate când erai acolo sus printre nori, zburând liberă și îndrăgostită.

Îți rămân zâmbetele care te-au chemat mai aproape.  Și îmbrățișările care ți-au ținut de cald când afară încă se așterneau zăpezile. Sau privirile cu care ți-a spus ”te iubesc”-ul ce se voia sincer pe atunci. Și fericirea aia care te făcea să râzi fără motiv pe stradă necunoscuților.

Eu am ales să spun că dacă lacrimile de acum sunt prețul pentru fericirea de atunci, îl plătesc cu inima deschisă. De ce? Pentru că nu m-am mai simțit în viața mea așa. Am gustat dintr-o licoare bună care s-a terminat prea repede. Dar e bine că se mai fabrică încă astfel de ”licori pentru inimi”. Nu știu dacă trebuie să le cauți sau apar ele în viața ta când te aștepți mai puțin, dar tot ce știu e că trebuie să crezi în ele.

Dă-ți șansa la fericire pentru că cine a plecat își vede liniștit de drum.

Dă-ți șansa să însemni mai mult.

Dă-ți șansa să fii prețuită.

Să fii iubită.

Să primești ceea ce meriți.

Pentru că dacă meriți mai mult, atunci poate de-asta el a plecat. A făcut toată treaba în locul tău. Te-a descotorosit de el în locul tău. Nu trebuie să-i și mulțumești acum, dar îi poți răspunde prin a fi fericită.

Așadar, să crezi în iubire pentru că meriți șansa să o întâlnești.