Un EL și o EA s-au întâlnit în adolescență. Nu se cunoșteau, dar și-au vorbit prima oară ca și cum s-ar fi știut de o viață. Totul decurgea de parcă cei doi rosteau replici deja scrise pe niște copiuțe ascunse hoțește în buzunare. Nu era așa. Citeau cuvinte unul în privirea celuilalt, probabil... Atât.
EL, tânăr și îndrăgostit până peste cap, i-a dat fetei un trandafir roșu. Și mare i-a fost mirarea când EA s-a făcut la fel de roșie în obraji.Tânăra Julietă a păstrat trandafirul în jurnalul pe care îl scria atunci. Îi zicea ”oracol”. Mai avea câteva pagini libere. A rupt floarea și a pus-o la presat între coli.
Peste 40 de ani:
EA scoate trandafirul din jurnalul pe care-l scria la cei 20 de ani ai ei și notează pe ultimele foi, goale și prăfuite, câteva cuvinte scrise tremurat:
”Iar trandafirul nostru e însăși dragostea noastră. O floare ne spune mie și lui, astăzi, o poveste. Trandafirul a fost odată tânăr și strălucitor, așa cum am fost și noi. El a înflorit, la fel cum iubirea dintre noi a crescut peste ani. El a avut spini, la fel cum a avut și relația noastră multe impasuri. Au durut la început, dar acum nu mai pot răni. A avut o ață care să-l lege în buchet. Acum i-am scos ața și singur a rămas la mine. Ca EL. Acum e ofilit, exact cum noi am adunat riduri pe chipuri. Am numărat ani împreună și schimbări în fiecare zi. Dar același trandafir este azi, aici, tot roșu.”
Citatul zilei: ”Trandafirul nostru este însăși dragostea noastră. Peste 40 de ani, același trandafir este azi, aici, tot roșu.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu